Manifestări neurologice clinice şi paraclinice pentru asfixia perinatală

Abstract

Introducere: Asfixia perinatală este o afecţiune încă des întâlnită în practica curentă. Cele mai greu de evaluat şi de tratat manifestări sunt cele neurologice, impactul suferinţei neurologice pe termen lung fiind unul cu multiple implicaţii atât pentru pacient cât şi pentru cei incluşi în asistenţă la naştere. Material şi metodă: Am efectuat un studiu retrospectiv pe 65 de nou-născuţi în perioada 1.01.2015 - 1.01.2016. Parametrii evaluaţi au fost: vârsta de gestaţie, tipul naşterii, greutatea la naştere, scorul Apgar, pH la naştere şi în dinamică, ecografia transfontanelară, glicemia, probele hepatice şi renale, culturi. Rezultate: În perioada analizată au fost un număr de 65 de nou-născuţi cu diagnosticul de asfixie din care doar 12 cu asfixie severă, care cuprinde toate criteriile pentru această patologie (ph<7, Apgar la 1 min=3 care se menţine şi ulterior, modificări neurologice şi ale altor organe). Restul au fost hipoxii perinatale sau, după vechea nomenclatură, asfixii uşoare şi medii. S-a constatat că şi formele mai uşoare sau hipoxiile s-au însoţit de manifestări neurologice care se menţin pe parcursul internării: tonus 80% modificat, reflexe diminuate (73,8%) însoţite şi de modificări ale ETF (15,38% prezintă hemoragii intraventriculare; 4,65% ulterior leucomalacie; 7,69% edem cerebral, alte manifestări, de tipul dilataţiilor ventriculare: 7,6%). Nou-născuţii cu asfixie severă prezintă semnele de suferinţă cele mai importante cu decerebrare - 2 cazuri (3%), convulsii generalizate tonico-clonice - 4 cazuri (6,1%) şi tulburări de tonus şi reflexe. Concluzii: Asfixia severă dă cel mai adesea complicaţii neurologice severe, dar aceste complicaţii neurologice moderate au fost întâlnite şi în formele de hipoxie perinatală.

Introduction: Perinatal asphyxia is a common disorder still occurring in current practice. The neurological manifestations are the most difficult to be assessed and treat; the impact of long-term neurological distress has multiple implications both for the patient and for those involved in the assistance at the birth process. Material and methods: We undertook a retrospective survey on 65 newborn infants during 2015 and January, 1st, 2016. The features assessed during the survey involved: gestational age, type of birth, birth weight, Apgar score, pH at birth and in dynamics, cranial ultrasound, glucose levels, hepatic and renal samples, and cultures. Results: During the analyzed period there were 65 newborn infants diagnosed with asphyxia, but only 12 of them with severe asphyxia and showing all the criteria for severe asphyxia (ph<7, Apgar at 1 minute = 3 that is constant, neurological changes). The rest of them were perinatal hypoxias or according to the old terminology mild and moderate asphyxia. It was found that even the milder forms or the hypoxias were accompanied by neurological manifestations that remained constant over the hospitalization period: the tonus 80% modified, diminished reflexes (73.8%) also accompanied by changes of cranial ultrasound (15.38% showing intraventricular hemorrhages; 4.65% further leukomalacia; 7.69% cerebral edema, other manifestations - ventricular dilatations: 7.6%). Neonates diagnosed with severe asphyxia show the most important disorder signs with decerebration - 2 cases (3%), generalized tonic-clonic convulsions: - 4 cases (6.1%), and tonus and reflex disorders. Conclusions: Severe asphyxia most frequently generates severe neurological complications, but these moderate neurological complications were also encountered in the forms of perinatal hypoxia.