Defi nim hiperglicemia prin creşterea glicemiei a jeun peste 110 mg/dl sau printr-o glicemie oricand in cursul zilei
peste 140 mg/dl. În practica pediatrică, aceste valori pot fi cauzate de anumite medicamente, de stres sau pun problema
apariţiei diabetului zaharat. Dintre medicamentele care pot determina hiperglicemie menţionăm steroizii, tiazidele, hormonul
de creştere şi unele antipsihotice. Acestea din urmă au fost asociate cu o incidenţă crescută a diabetului de tip 2
si cu înrăutăţirea controlului metabolic în diabetul de tip 1.
Hiperglicemia de stres poate avea cauze minore, spre exemplu o infecţie de tract respirator superior, sau cauze severe,
chirurgicale. Hiperglicemia din infecţiile minore poate anunţa apariţia unui diabet de tip 1 sau diabet MODY şi
trebuie investigată ulterior.
Dacă valorile glicemiei sunt peste 126 mg/dl a jeun şi peste 200 mg/dl în cursul zilei, se stabileşte diagnosticul de
diabet zaharat. În peste 90% din cazuri, în copilărie şi adolescenţă se diagnostichează diabetul de tip 1, pe baza simptomelor
tipice si prin confi rmarea patogeniei autoimune, respectiv a markerilor de autoimunitate. Există şi posibilitatea unui diabet secundar asociat anumitor afectiuni, cum ar fi fi broza chistică, talasemia, feocromocitomul sau afecţiuni
genetice.
Când valorile glicemiei a jeun sunt între 100-125 mg/dl, pentru a diferenţia diabetul zaharat de tip 2 de un diabet
monogenic sau de un prediabet, se recomandă efectuarea testului oral de toleranţă la glucoză asociat cu determinarea
hemoglobinei glicozilate A1c, a anticorpilor anticelule insulare ( ICA ), a anticorpilor antiinsulinici şi a peptidului C.
În prezent, se remarcă o crestere a incidenţei diabetului zaharat de tip 2 la populatia pediatrică, şi anume la pacientii
cu obezitate şi istoric familial pozitiv de obezitate şi/sau diabet de tip 2, cu valori normale sau crescute ale peptidului
C şi fără autoanticorpi prezenţi. Diabetul de tip MODY apare la 2-3,5 % din cazurile de diabet zaharat, copiii având un
fenotip extrem de variabil, nu prezinta autoanticorpi, iar transmiterea autosomal dominanta este demonstrata de istoricul
familial de diabet la 2-3 generaţii.
În concluzie, hiperglicemia la copil pune probleme de diagostic diferenţial între debutul diabetului zaharat, un diabet
secundar, o hiperglicemie indusa medicamentos sau o hiperglicemie de stres.
Hyperglycemia is defined as an increase of the fasting blood glucose level above 110 mg/dl or by random blood glucose
level above 140 mg/dl. In pediatric practice, these values may be caused by certain medications, by stress or they
may be an indication of diabetes mellitus. Here are some of the medications that may cause hyperglycemia: steroids,
thiazides, growth hormone, and some antipsychotics. The latter was associated with an increased incidence of type 2
diabetes and with poor metabolic control in type 1 diabetes.
Hyperglycemia caused by stress may have minor causes, for instance, an upper respiratory tract infection, or severe
surgical causes. Hyperglycemia caused by minor infections may be the precursor of type 1 diabetes or of MODY diabetes
and it should be further and more thoroughly analyzed.
When the fasting blood glucose levels exceed 126 mg/dl and when the blood glucose levels are over 200 mg/dl at
any time during the day, the diabetes mellitus diagnosis is set. Type 1 diabetes is diagnosed during childhood and adolescence
in over 90% of the cases, based on specific symptoms and when confirmed by autoimmune pathogenicity, i.e.
autoimmunity markers. There is also the possibility of secondary diabetes associated with certain conditions such as
cystic fibrosis, thalassemia, pheochromocytoma, or genetic disorders.
When fasting blood glucose levels are between 100-125 mg/dl, in order to distinguish type 2 diabetes from monogenic
diabetes or from prediabetes, an oral glucose tolerance test is recommended together with the determination of
glycosylated hemoglobin A1c, anti-islet cells (ICA), anti-insulin antibodies, and peptide C.
Nowadays, there is an increase in the incidence of type 2 diabetes in the pediatric population, namely in patients
with obesity and family history of obesity and/or type 2 diabetes, with normal or elevated C-peptide levels and no
autoantibodies present. MODY diabetes occurs in 2-3.5% of the cases of diabetes, as children have a very variable
phenotype, do not show autoantibodies, and dominant autosomal transmission is demonstrated by family history of
diabetes in 2-3 generations.
To conclude, hyperglycemia in children poses a differential diagnosis problem, as it is difficult to distinguish
between the onset of diabetes mellitus, secondary diabetes, medication-induced hyperglycemia, or stress-caused hyperglycemia.
