Introducere. Intoleranţa la metotrexat reprezintă o problemă frecventă în tratamentul de lungă durată a artritei juvenile idiopatice. Genotiparea enzimei metilentetrahidrofolat reductaza ar avea o valoare predictivă în estimarea riscului de nonrăspuns la tratamentul de lungă durată cu metotrexat.
Materiale şi metode. A fost iniţiat un studiu analitic, tip caz-martor, cu elucidarea prin tehnica PCR real time, a prezenţei mutaţiei frecvente C677T a metilentetrahidrofolat reductazei la copiii cu artrită juvenilă idiopatică ce urmează metotrexat. A fost evaluată
eficacitatea terapeutică la distanţă mai mare de 6 luni de la debutul administrării metotrexatului prin scorurile DAS28, JADAS – 71, ACR pedi 30. A fost apreciată corelarea eficacităţii clinice în funcţie de polimorfismul genetic prin prelucrare statistică în cadrul IBM SPSS Statistics 22.
Rezultate. Au fost examinaţi 18 copii care urmează metotrexat în cadrul artritei juvenile idiopatice la care locusul 677 al genei cercetate a prezentat 7 (38,9%) cazuri fără mutaţie, 2 (11,1%) cazuri de mutaţii homozigote T/T, şi 9 (50%) mutaţii heterozigote C/T. Scorul DAS28 şi Scorul JADAS – 71 s-a apreciat mai mare în cadrul heterozigoţilor cu media 5,03 (p=0,0005) şi respectiv 18,1(p=0,0013), comparativ cu lotul copiilor fără mutaţie – 3,17 (p=0,00017) şi respectiv 2,4 (p=0,0022). Indicele ACR pedi 30 la heterozigoţi a fost apreciat în medie cu 22 % (p=0,0011) eficacitate, comparativ cu lotul de control – 37 % (p=0,001).
Concluzii. A fost apreciată o corelaţie semnificativă privind statutul heterozigot C677T şi rata de nonrăspuns la terapia cu metotrexat în artrita juvenilă idiopatică. Validarea, în cohortă independentă, a screeningului prin genotipare a enzimei metilentetrahidrofolat reductaza în artrita juvenilă idiopatică, ar ajuta clinicienii în identificarea pacienţilor cu risc de dezvoltare a intoleranţei terapeutice.
Introduction. Methotrexate intolerance is a frequent problem in the long-term treatment of juvenile idiopathic arthritis. Genotyping the methylenetetrahydrofolate reductase enzyme could have a predictive value in estimating the risk of non-response to long-term treatment with methotrexate.
Materials and methods. There has been initiated an observational, case-control study, with assessing through PCR real-time technique the frequent mutation C677T of methylenetetrahydrofolate reductase in children with juvenile idiopathic arthritis that administer methotrexate. There have been evaluated the treatment efficacy at more than 6 months from the methotrexate initiation through DAS28, JADAS – 71, ACR Pedi 30 scores. There has been estimated the correlation of clinical efficacy to the genetic polymorphism through IBM SPSS Statistics 22.
Results. There has been examined 18 children that administer methotrexate in juvenile idiopathic arthritis in whom the 677 loci of the assessed gene presented 7 (38,9%) cases of no mutation, 2 (11,1%) cases of T/T homozygotes and
9 (50%) cases of C/T heterozygotes. The DAS28 and JADAS – 71 scores was higher in the heterozygote cases with the mean value of 5,03 (p=0,0005) and 18,1(p=0,0013) respectively, compared to the non-mutation sample – 3,17
(p=0,00017) and 2,4 (p=0,0022) respectively. The ACR Pedi 30 in the heterozygote sample had a mean value of 22% (p=0,0011) improvement compared to the control group – 37 % (p=0,001).
Conclusion. There has been determined a significant correlation between the heterozygote C677T status and the
non-response rate to methotrexate therapy in juvenile idiopathic arthritis. Validation, in an independent cohort, of the screening through genotyping the methylenetetrahydrofolate reductase enzyme in juvenile idiopathic arthritis could assist clinicians in the identification of patients at risk to develop therapeutic intolerance.
