Rezilienţa psihologică, emoţiile pozitive şi adaptarea reuşită la stres

Abstract

Conceptul de rezilienţă psihologică a fost elaborat iniţial pentru a descrie rezistenţa relativă la experienţele de risc psihosocial (Rutter, 1996), căpătând ulterior un număr în continuă creştere de semnificaţii. Astfel rezilienţa este definită ca o adaptare pozitivă care are loc în ciuda prezenţei riscului. Emoţiile au fost considerate timp îndelungat ca servind unei funcţii de adaptare în perioade de stres (Frijda 1987). Totuşi există puţine studii care să evidenţieze rolul emoţiilor pozitive în cadrul procesului de stres, în special la vârsta tânără (Folkman, 2001). Adaptarea poate fi reflectată de capacitatea de păstrare a rezultatelor pozitive în faţa situaţiilor neplăcute întâlnite (Ryff şi Singer, 1998). Această conceptualizare a adaptării respectă principiile definite de mai multe abordări distincte privind natura relaţiilor afective influenţate de stres, sugerând faptul că puterea de a menţine şi de a nu depăşi limitele dintre stările emoţionale pozitive şi cele negative poate reprezenta o potenţială cale de conturare a adaptării flexibile. De asemenea, adaptarea reuşită poate fi exprimată şi prin capacitatea recuperării mai rapide în urma efectelor factorilor de stres (Carver şi Scheier 1999). Concluzii: Pornind de la aceste repere teoretice, trebuie analizat modul în care rezilienţa psihologică şi emoţiile pozitive dezvoltate prin diverse strategii influenţează experienţa emoţiilor negative trăite în urma parcurgerii unor situaţii stresante în contextul utilizării tehnologiei moderne de către adolescenţi. Schema mentală a situaţiei problematice, percepţia asupra situaţiei în care se află individul, cogniţiile, emoţiile, expectanţele sale sunt cele care prezintă interes în vederea explicării modului în care rezilienţa este folositǎ pentru dobândirea echilibrului. Emoţiile pozitive sunt responsabile pentru reducerea efectelor produse de emoţiile negative şi sporirea flexibilităţii în gândire (Folkman şi Moskowitz, 2000), precum şi pentru capacitatea de rezolvare de probleme (Fredrickson, 2001).