Маркеры генетического риска развития бронхиальной астмы у детей Республики Молдова

Abstract

Aim of the study: To investigate the association of genetic risk factors with the development of asthma in Moldovan children based on molecular testing of alleles and genotypes of polymorphic variants of predisposing genes. Materials and methods: The analytical epidemiological methodology included the case-control and cohort studies. The study participants were divided into three groups: 180 children in the main and control groups, aged from 5 to 18 years (average age was 10,9±0,4 and 13,5±0,2 years, respectively). Principles of classification of the disease in patients enrolled in the study were based on the recommendations of GINA-2007 and GINA-2010. Polymorphisms of the GSTM1, GSTP1, NAT2, IL-4, IL-4Rα, TNFα, CC16 and NOS1 genes were studied. Results. The study revealed that the null genotype of GSTM1 0/0 was identified significantly more frequent in asthma patients comparing with healthy controls and increases the likelihood of asthma development (54,9±7,0% and 35,3±6,7%, respectively; χ2=3,21; gl=1; p=0,07; OR=2,23, 95% CI: 1,01-4,95). The heterozygous genotype NOS1 <12/>12 was associated with signifi cant three-fold (OR=2,97; 95% CI: 1,16-7,6) increased risk in females in whom this polymorphic variant was identified more frequently then in healthy girls (53,8±8,0% and 28,2±7,2%; χ2=4,29; gl=1; p<0,05). Another risk factor was presented by the mutant allele of the polymorphism CC16 -38 G>A that was revealed mainly in girls with asthma with a two-fold higher risk for the disease development (OR = 2,23; CI 95%: 0,99-3,63). Conclusions. The identified genetic risk factors allow the individual diagnostic approach for the patient, early diagnosis of the disease and choose of the most efficient management recommendations for primary and secondary asthma prophylaxis.

Studiul a avut drept scop investigarea asocierii factorilor genetici cu riscul de dezvoltare a astmului bronşic la copiii de etnie moldoveni în baza testelor de genetică moleculară a alelelor şi genotipurilor variantelor polimorfe ale genelor de predispoziţie. Materiale şi metode: Metodologia cercetărilor epidemiologice analitice a inclus studiul caz-control şi studiul de cohortă. Participanţii în studiu au fost împărţiţi în trei grupuri: 180 de copii din grupele de bază şi cea de control, cu vârsta cuprinsă între 5 şi 18 ani (vârsta medie – 10,9±0,4 şi 13,5±0,2 ani, respectiv). Principiile de clasificare a maladiei la pacienţii înrolaţi în studiu s-au bazat pe recomandările GINA-2007 şi GINA-2010. A fost examinat polimorfismul genelor GSTM1, GSTP1, NAT2, IL-4, IL-4Rα, TNF, CC16 şi NOS1. Rezultate. Studiul a relevat unii factori de risc genetic la copiii moldoveni. Astfel, genotipul nul GSTM1 0/0 a fost identificat mai frecvent la pacienţii cu astm bronşic comparativ cu lotul de control, majorând probabilitatea de dezvoltare a astmului bronşic de două ori (54,9±7,0% şi 35,3±6,7%, respectiv; χ2=3,21; gl=1; p=0,07; OR=2,23, 95% IÎ: 1,01-4,95). Genotipul heterozigot <12/>12 al genei NOS1 a fost asociat cu creşterea semnificativă, de trei ori, a riscului (OR=2,97, 95% CI: 1,16-7,6) la fetiţele bolnave în comparaţie cu cele sănătoase (53,8±8,0% şi 28,2±7,2%; χ2=4,29; gj=1; p<0,05). Totodată, în acelaşi grup un alt factor de risc, prezentat de alela mutantă a polimorfismului CC16 -38 G> A, majorează probablitatea riscului de dezvoltare a maladiei de 2 ori (OR = 2,23; IÎ 95%: 0,99-3,63). Concluzii. Factorii genetici de risc identificaţi permit abordarea individualizată a pacientului, stabilirea timpurie a diagnosticui şi selectarea celor mai eficiente recomandări de management pentru realizarea măsurilor de profilaxie primară şi secundară a astmului bronşic.