Factorii de risc infecţioşi în artropatia inflamatorie la adolescenţ

Abstract

Introducere: Artropatia inflamatorie postinfecţioasă este o afecţiune frecventă în practica pediatrică, datorită incidenţei crescute a patologiei infecţioase la copil. Utilizarea iraţională a antibioticelor în tratament a produs o creştere a antibiorezistenţei germenilor. Scopul: Studiul particularităţilor clinice, al spectrului bacterian faringian la copii cu artropatie inflamatorie şi patologie cronică ORL. Material şi metode: Studiul, de tip retrospectiv, a inclus cercetarea a 163 de fişe medicale ale copiilor cu artropatie inflamatorie. Analiza susceptibilităţii bacteriene a fost efectuată prin metoda difuziunii discului. Rezultate: Analiza datelor a pus în evidenţă o oligoartrită inflamatorie acută (69,3%), asimetrică, cu implicarea articulaţiilor membrului inferior (genunchi 77,3% , gleznă 36,8%) şi coloanei vertebrale în 23,3%. Cei mai frecvenţi agenţi bacterieni izolaţi au fost: Str. ß-hemoliticus în 61,3% şi S.Aureus în 59,5% , iar cu o incidenţă sub 2% - H.Influenzae, E.Colli, Kl.pneumoniae, Str.Pneumoniae şi Ps.Aeruginosae. Antibiograma a notat rezistenţă crescută a Str. ß haemolyticus la penicilinele semisintetice: amoxicillina în 47,5% şi amoxicilline/clavulanate în 20% cazuri. Rate înalte ale antibiorezistenţei au fost înregistrate şi la macrolide: azitromicina în 45,2% şi erythromicina în 37,2% cazuri. Cea mai mare rezistenţă a Str. ß haemolyticus a fost înregistrată la sulfamethoxazole/trimethoprim in 64,2% cazuri. Concluzii: Cel mai frecvent microorganism depistat la copii cu artropatie inflamatorie este Str. ß haemolyticus. Conform studiului nostru, cea mai mare rezistenţă s-a înregistrat faţă de peniciline semisintetice şi macrolide – antibiotice de primă linie în tratamentul infecţiilor ORL.