Rezilienţa ca mecanism de adaptare pozitivă versus experienţele traumatice la copii

Abstract

Violenţa faţă de copii reprezintă una dintre cele mai traumatizante experienţe în viaţa unui om, care provoacă atît reacţii psihice imediate, cît şi efecte psihice pe termen scurt, mediu şi lung. O preocupare ştiinţifică, dar şi practică din ultimul deceniu este studierea capacităţilor umane de supravieţuire şi reabilitare productivă în urma traumelor psihice, unul din conceptele centrale în acest sens fiind cel de rezilienţă. În prezentare se va face o retrospectivă ale programelor de prevenire ale Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului fata de Copiidin R.Moldova, care implică rezilienţa, ca dimensiune care contribuie la prevenirea abuzului împotriva copilului, dar şi ca una care facilitează depăşirea traumelor psihice în urma evenimentelor distructive la care sunt expuşi copiii în urma abuzului, abordare care răstoarnă vechea viziune, axată pe deficienţă, neputinţă, boală. În prezenatare vor fi prezentate studii de caz din experienţa Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, de asemena, recomandări pentru părinţi şi profesionişti cum să faciliteze dezvoltarea rezilienţei la copii.