Abstract:
Actualitate. Datele epidemiologice noi, ultimele rezultate ale cercetărilor clinice şi standardele actuale bazate pe ghidurile
internaţionale în etiopatogenia, diagnosticul şi tratamentul hipertensiunii arteriale au adus viziuni noi semnificative în managementul bolnavilor cu insuficienţă cardiacă congestivă. În ultimii 5-10 a fost confirmată poligenitatea hipertensiunii arteriale, care
reprezintă un complex de modificări interrelaţionale ale factorilor genetici, hemodinamici, metabolici şi neurohormonali.
Material şi metode. A fost efectuat un studiu care a inclus estimarea complexă a simptomatologiei clinice, ale indicatorilor
homeostazei, ale parametrilor hemodinamici esenţiali în evoluţia insuficienţei cardiace congestive la 52 copii cu hipertensiune
arterială secundară unor patologii reno-parenchimatoase. Examenul general al pacienţilor a inclus investigaţii adiţionale: electrocardiografia, ecocardiografia Doppler, ecografia organelor abdomenale şi ale organelor sistemului reno - urinar, urografia i/
venoasă după indicaţii clinice, retinoscopia. Iniţial în cadrul primei etape de diagnostic au fost aplicate investigaţiile de laborator
usuale: determinarea hemoglobinei şi a hematocritului în hemoleucogramă, ale proteinuriei (microalbuminuriei în sedimentul
urinar/24 ore), ale indicilor de coagulare (fibrinogenului, factorului de coagulare a sângelui VII, indicelui INR), a produşilor
metabolici ale retenţiei azotate (ureea, creatinina, azotul restant, acidul uric), enzimelor ficatului (lactatdehidrogenaza serică,
bilirubuna, aspartataminotransferaza), ale glicemiei bazale, lipidogramei.
Rezultate. Din totalul bolnavilor cu HTA 38 bolnavi (73%) au avut o evoluţie a HTA labilă, iar 14 bolnavi (26,9%) evoluţie stabilă a HTA. În cadrul examenului individual ecocardiografic în studiul dat disfuncţia diastolică de tip hipertrofie a fost determinată
la 13,4% (7 bolnavi) din pacienţii cu HTA stabilă şi la 8 bolnavi (21%) din pacienţii cu HTA labilă. Au fost cercetaţi parametrii de
performanţă cardiacă: masa miocardului ventriculului stâng şi indicele masei miocardului VS (MMVS, IMMVS). S-a constatat o
majorare semnificativă a MMVS cu 103%, iar după 6 luni acest parametru a rămas majorat cu 91%. Modificările IMMVS au notat
o sporire iniţială cu 78% în comparaţie cu lotul martor, peste 6 luni de observaţie fiind sporit cu 86%. Evaluarea variabilelor parametrilor ecocardiografici ale miocardului VS obţinuţi denotă performanţa geometrică a inimii numită „remodelare patologică”
la bolnavii cu ICC secundară hipertensiunii arteriale de origine reno-parenchimatoasă.
Concluzie. Estimarea indicilor hemodinamici în cadrul examenului ecocardiografic a elucidat variantele şi criteriile diagnostice de remodelare a inimii la bolnavii cu insuficienţă cardiacă congestivă şi a servit drept reper în evaluarea evenimentelor
clinice de durată la terapia patogenetică aplicată.
