Summary. The results of this studies indicate that is no restriction to choose the surgery procedure for correction
of Hirschsprung disease in newborn and infants. The selection of the procedure is depends of anatomo-topograficaly
particularities of the case and professional abilities of medical staff.
Introducere. Conceptul contemporan de corecţie a maladiei Hirschsprung (MH) prevede excizia radicală a colonului afectat cu neo-formarea segmentului colorectoanal la etapa precoce de evoluţie a bolii. Rămâne discutabilă alegerea
raţională a procedeului chirurgical-tehnic de corecţie, îndeosebi la nou-născuţi şi sugari.
Scopul. Evaluarea eficienţei curative şi a dificultăţilor implementării practice a diferitor procedeie de corecţie chirurgicală a MH la nou-născuţi şi sugari.
Material şi metode. În cadrul studiului au fost incluşi 113 copii cu vârsta cuprinsă între 1-12 luni, trataţi chirurgical
în instituţia noastră pentru MH pe parcursul anilor 1986-2012. Majoritatea lor (84,5%) au fost internaţi în stare gravă şi
foarte gravă, cu semne clinice de pseudoobstrucţie intestinală, intoxicaţie endogenă şi afecţiune toxică a organismului.
După confirmarea diagnozei şi stabilizarea stării generale a copilului s-a elaborat şi realizat o tactică optimă a tratamentului chirurgical. Alegerea procedeului chirurgical-tehnic a fost individual adaptată în funcţie de vârstă, specificul
anatomo-topografic a cazului, gradul afectării stării generale şi loco-regionale.
Rezultate şi discuţii. Conform acestor criterii, 22 (19,5%) pacienţi au fost operaţi după procedeul Duhamel
clasic şi modificat, 31 (27,5%) – după metoda Soave-Leoniushkin, 41 (36,2%) – după metoda Swenson-Pellerin,
17 (15,0%) – operaţi prin miotomie posterioară a sfincterului anal intern după Lin şi Duhamel. În 8 (7,1%) cazuri
iniţial a fost aplicată colostomă, pe fundalul căreia, ulterior 6 pacienţi operaţi radical, 2 copii au decedat. Selectarea
primară a acestor operaţii s-a efectuat în baza examenului preoperator complex care permitea, în majoritatea cazurilor, identificarea variantei anatomice a MH şi obţinerea datelor prezumptive despre corespunderea metodei selectate
specificului anatomo-topografic şi clinico-evolutiv al cazului. Hotărârea definitivă în favoarea unei sau altei metode
era decisă intraoperatoriu când se vizualiza starea reală şi gradul modificărilor antropomorfe de colon, inclusiv în
baza testului la acetilcolinesterază. Selectarea şi aplicarea individual adaptată a modalităţilor chirurgical-tehnice de
corecţie a MH la nou-născuţi şi sugari a permis minimalizarea letalităţii (1,7%), reducerea complicaţiilor postoperatorii precoce (5,3%) şi tardive (13,8%).
Concluzii. Rezultatele obţinute denotă că în tratamentul radical al MH la nou-născuţi şi sugari nu sunt restricţii în
aplicarea unei sau altei modalităţi chirurgical-tehnice. Selectarea metodei depinde de specificul anatomo-topografic şi
clinico-evolutiv al cazului, de patologia concomitentă şi abilitatea profesională a specialistului.
