Informativitatea manometriei anorectale în diagnosticul displaziilor neuronale intestinale la copii

Abstract

Summary. The anorectal manometry in digestive malfunctions in children argues the need of histomorfological and imunohistochimical examines for confirmation or exclusion the intestinal neuronal dysphasia in children.

Introducere. Sursele de literatură denotă că managementul de diagnostic al displaziilor neuronale intestinale (DNI) la copii rămâne în continuare o problemă nesoluţionată. În acest context, necesită aprofundare studiul informativităţii diagnostice a tulburărilor funcţionale anorectale la copii cu disfuncţii de tranzit şi evacuare intestinală condiţionate de DNI. Scopul studiului a fost estimarea modifi cărilor parametrilor manometriei anorectale şi valorii lor informativ diagnostice în disfuncţiile digestive condiţionate de DNI la copii. Material şi metode. Manometria anorectală a fost evaluată la 56 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3-18 ani trataţi în instituţia noastră pentru disfuncţii digestive de tranzit şi evacuare intestinală pe parcursul anilor 2011-2013. Ulterior 10 copii dintre aceştia au fost operaţi pentru megadolicocolon rebel la tratament medical. Examenul histomorfologic şi imunohistochimic al bioptatelor prelevate intraoperatoriu la diferite nivele de colon a confirmat DNI cu, sau fără aganglionoză. În studiul de faţă prezentăm valorile medii ale parametrilor manometriei anorectale la această grupă de pacienţi. Rezultate şi discuţii. Modificări ale valorilor indicilor manometriei anorectale au fost înregistrate la toţi copiii cu DNI. Veridic depăşea (p<0,001) indicii grupei de control volumul de aer necesar pentru inducerea refl exului rectoanal de inhibiţie (RRAI) şi declanşarea actului de defecare. Indicii respectivi la copiii ce sufereau de DNI erau de 2-3 ori mai mari decât cei fiziologici (48,9±18,4 faţă de 13,9±5,7 ml aer şi respectiv 380,0±50,2 faţă de 79,6±30,3 ml aer). Această informaţie relevă diminuarea pragului de sensibilitate şi scăderea visco-elasticităţii ampulei rectale, obiectiv documentează decompensarea funcţională a intestinului gros, manifestări posibil legate de dereglarea inervaţiei intramurale. La 5 copii cu DNI forma gravă (aganglionoză asociată cu DNI), RRAI era negativ, ceea ce permitea stabilirea diagnosticului maladiei Hirschsprung şi obiectiviza necesitatea inevitabilă a corecţiei chirurgicale. În cazul pacienţilor cu DNI presiunea anală bazală şi presiunea anală maximală de contracţie a sfincterului anal era sub limitele normei (29,2±3,9 faţă de 63,2±8,6 mm Hg şi respectiv 96,4±16,5 faţă de 185,9±48,1 mm Hg). Suferă modifi cări patologice toţi indicii profi lometriei canalului anal, atât după amplitudine, cât şi după durata contracţiei. Concluzii. Manometria anorectală în disfuncţiile digestive la copii prezintă o metodă diagnostică utilă pentru suspecţia DNI. Modificările indicilor examenului electromanometric argumentează necesitatea implicării examenului histomorfologic şi imunohistochimic pentru confirmarea sau excluderea displaziilor neuronale intestinale.