The etiology, clinico-evolutive and therapeutic aspects were evaluated in 55 children with chronic kidney diseases
(CKD). Congenital structural anomalies including reflux, obstruction, hypoplasia and dysplasia are the most frequently
causes of CKD particularly in the young child.
Introducere. Boala cronică de rinichi (BRC) este considerată o problemă importantă atât pe plan economic, cât şi
social, la nivel mondial. Bolile renale cronice sunt adesea asimptomatice până ating stadii avansate, punct în care, sunt
ireversibile sau netratabile. Dezvoltarea de metode pentru detectarea precoce a bolilor renale sunt necesare în încercarea
de a stopa progresia bolii.
Scopul studiului a fost evaluarea etiologică, clinico-evolutivă şi terapeutică a copiilor cu BCR.
Material şi metodă. Studiul s-a bazat pe date culese din arhiva secţiei de Nefrologie, secţiei Hemodializă a IMSP
IMşiC (fişa de evidenţă a copiilor dializaţi), la fel pacienţii internaţi în intervalul de timp 2010–2012. Au fost evaluaţi
un număr total de 55 copii cu BCR.
Rezultate şi discuţii. Boala afectează în special sexul masculin (58,8%) şi apare în peste 85% dintre cazuri la
pacienţi cu vârste între 11-18 ani. După mediul de provenienţă s-a constatat o predominanţă a pacienţilor din mediul rural (64,7% pacienţi), faţă de cei din mediul urban (35,3% pacienţi). După coroborarea rezultatelor anamnezei detaliate,
explorărilor clinice şi biochimice cu cele imagistice (ultrasonografie, scintigrafie, urografie intravenoasă sau pielografie
ascendentă, TC, arteriografie) s-au depistat următoarele boli de bază, cauzatoare de boală renală cronică: uropatii obstructive (25,9%), urmate de aplazie/hipoplazie renală (18,8%), rinichi solitar (16,5%), reflux vezico-ureteral (14,1%),
pielonefrită cronică (6,4%), glomerulonefrită cronică (9,2%) şi altele. Astfel, s-a constatat că la majoritatea copiilor
principalele cauze de BCR sunt diverse malformaţii congenitale - în 45 de cazuri (82,4%), si doar la un număr mic de
copii (10 cazuri-17,6%) principalele afecţiuni primare care duc la apariţia BRC sunt glomerulonefrita cronică, urmată
de pielonefrita cronică. Un lot de 6 copii au fost evaluaţi nemijlocit pe parcursul studiului. Manifestările clinice sunt
foarte variate, de la boală asimptomatică la o insuficienţă renală: semne generale ca astenie, fatigabilitate, slăbiciune
generală erau prezente la toţi pacienţii; la 2/3 din pacienţi s-au constatat paloarea murdară, modifi cări de culoare ale unghiilor, gură uscată, gingivită, anorexie, greaţă; la ½ cazuri - semne neurologice ca oboseală, insomii/somnolenţă, cefalee; sindrom hemoragipar – 16,7%. S-a calculat RFG după formula lui Svart, în funcţie de nivelul seric al creatininei, şi
s-a constatat că majoritatea pacienţilor cu criterii certe pentru BRC se aflau în stadiile iniţiale ale bolii. La circa 1/2 copii
cu BCR, în urma evaluării IMC, s-a înregistrat retard staturoponderal. Falimentul creşterii este una din complicaţiile
severe ale BCR fiind strict legat cu stadiul bolii: cu cât mai avansat este procesul patologic, cu atât mai semnificativ este
falimentul creşterii şi dezvoltării. Examenele de laborator au evedenţiat: anemie, sindromul de retenţie azotată.
Concluzii. Procesul de cronicizare în displaziile renale, în cazul altor boli renale evolutive este continuu, chiar dacå
boala primarå a fost tratatå sau devine inactivå. Indiferent de etiologie, intervin aceleaşi mecanisme fiziopatologice
reprezentate de creşterea presiunii intraglomerulare, hiperfiltrare, hiperperfuzie. Sunt procese adaptative şi alterative
desfåşurate la nivelul nefronilor restanţi care determinå şi accelereazå scleroza glomerularå. Este necesarå determinarea
precoce a semnelor de BCR. Evoluţia unei IRC se poate aprecia prin måsuråtori ale RFG.
