Managementul imediat al nou-nascutului prematur reprezintă o provocare pentru neonatolog, în principal din cauza diferenţelor de fiziologie între nou-născutul la termen şi prematur. Există actualmente o tendinţă de modifi care a focusului de la ”ora de aur” la „minutul de platină”, sugerându-se că cele mai importante modifi cări în cursul procesului de adaptare sunt cele care au loc extrem de rapid. Tranziţia respiratorie de la viaţa intrauterină la cea extrauterină este cel mai important pas al adaptării prematurului,
la aceasta contribuind mai mulţi factori: relativul deficit de surfactant, hipotonia musculaturii respiratorii accesorii şi lipsa de maturare a centrilor respiratori. De asemenea, labilitatea termică a nou-născutului prematur reprezintă o preocupare continuă. Minimizarea pierderilor de căldură este extrem de dificilă din cauza evaporării masive, exacerbate de gradientul crescut de temperatură de la nivelul pielii în ambient şi din cauza caracteristicilor fizice ale nou-născutului prematur. Scopul acestui referat este de a sintetiza noile abordări legate de stabilizarea cardio-respiratorie şi hemodinamică
a nou-născutului prematur, utilizarea suportului respirator noninvaziv, a concentraţiilor adecvate de oxigen în sala de naşteri, administrarea precoce de surfactant, în scopul furnizării unor posibile răspunsuri şi a marcării situaţiilor în care deocamdată nu s-au descoperit soluţii adecvate.
The immediate management of the preterm infant represents a challenge for the neonatologist, mainly due to physiologic differences between term and preterm newborns. There is a rising trend among the specialist of moving from the “golden hour” approach to the “platinum minute”, implying that the most important changes during the process of
adaptation are the most rapid-acting. The respiratory transition from intrauterine to extrauterine life is the most important regarding preterm infants, due to their relative surfactant deficiency, hypotonic respiratory musculature, and decreased respiratory drive.
Also, the thermal instability of the preterm infant is a continuous preoccupation. Minimizing heat loss is extremely difficult due to massive evaporation, the high gradient of temperature at skin level, and the physical characteristics of the newborn.
We, therefore, aim to point out new trends regarding non-invasive respiratory support, safe concentrations of oxygen, modes of oxygen delivery, surfactant administration in the delivery room, submit possible answers, and mark the situations where the answers are still to be found.
