Obiectiv: Cercetarea a avut drept obiective stabilirea fezabilităţii ecografiei spinale la nou-născut şi sugarul mic, identificarea imaginilor ecografice normale la diferite vârste, identificarea concordanţei între datele ecografice şi cele RMN în cazul disrafismelor spinale.
Material şi metode: Pentru stabilirea fezabilităţii ecografiei spinale şi a identificării imaginilor normale au fost efectuate 350 de ecografii spinale la nou-născuţi normali, la termen. Au fost efectuate secţiuni longitudinale şi transversale la nivel cervical, toracic, lombar şi sacro-coccigian, folosind o sondă liniară cu frecvenţa de 10 Hz. Au fost notate:
poziţia şi mobilitatea maduvei, diametrele măduvei şi ale canalului medular la nivel cervical, toracic, lombar, poziţia conus medullaris, diametrul filum terminale, prezenţa de chisturi de filum terminale sau conus medular. Pentru a se stabili vârsta până la care este fezabilă ecografia spinală, au fost trecute în revistă ecografiile spinale efectuate la pacienţii din cadrul programului de urmărire pentru nou-născuţii cu risc. Au fost de asemenea investigate cu aceeaşi tehnică, 40 de cazuri de nou-născuţi cu risc de disrafism spinal oculta, indicat prin prezenţa de stigmate cutanate, sinusuri lombo-sacrate, mase mediane sau paramediane, anomalii detectate intrauterin. Pacienţii au beneficiat de examen RMN pentru confirmarea leziunilor identificate ecografic. În anumite cazuri a fost efectuată urmărirea ecografică a pacienţilor cu coloană fixată (tethered cord) sau lipo-mielomeningocel pentru a ajuta la fixarea momentului operator.
Rezultate: Nivelul conus medullaris a fost identificat a fi la nivelul vertebrei L1 în 88 de cazuri (25.1%), spaţiul L1-L2 în 203 cazuri (58%) şi sub nivelul L2 în 59 de cazuri (16.8%). Grosimea filum terminale a fost de 1.8 (+ 0.5 cm). Nu au fost identificate defecte spinale în cazul nou-născuţilor normali, fără stigmate. Au fost identificate un număr de 5 chisturi de filum terminale şi 3 cazuri de ventriculus terminalis, fără semnificaţie patologică.
În cadrul programului de urmărire pentru nou-născuţii cu risc, au fost efectuate ecografii spinale la un număr de 36 de pacienţi. În 32 din cazuri, ecografiile au fost efectuate până la vârsta de 3 luni, structurile intravertebrale fiind vizibile la această vârstă. În 4 cazuri au fost efectuate ecografii şi la vârstele de 4 şi 6 luni; ecografiile de la 4 luni au decelat
structurile cu suficientă acurateţe, imaginile fiind parţial vizibile la unul dintre pacienţi la vârsta de 6 luni, şi nevizibile la ceilalţi. În 4 cazuri, pacienţii au ajuns la ecografie după vârsta de 5 luni, în această situaţie structurile nu au mai putut fi vizualizate.
Indicaţiile pentru ecografie spinală pentru risc de disrafism au fost reprezentate de sinusuri sacro-coccigiene – 24 cazuri, hemangioame în regiunea vertebrală sau paravertebrale – 6 cazuri, zone hiperpigmentate în regiunea vertebrală V cazuri şi mase tumorale lombosacrate – 2 cazuri. Au fost identificate 4 lipoame intratecale – 3 lipoame de filum
terminale şi un lipom dural toracic (asociat unui sindrom plurimalformativ), două cazuri de coloană fixată, asociate cu siringomielie (asociate cu hemangioame în regiunea vertrebrală lombară) şi două lipo-mielomeningocel. A existat o corelaţie bună între imaginile ecografice şi cele RMN, sensibilitate 100%. Un caz de coloană fixată cu siringomielie şi un caz de lipo-mielomeningocel au beneficiat de urmărire ecografică
timp de 3 luni pentru a se stabili momentul operator în funcţie de gradul de fixare al coloanei, respectiv creşterea masei tumorale intratecale. În ambele cazuri, a putut fi realizată o urmărire corectă ecografic, momentul operator fiind stabilit în colaborare cu medicul neurochirurg. Pacienţii au avut evoluţie favorabilă postoperator.
Concluzii: Ecografia spinală poate furniza date de încredere dacă este efectuată până la vârsta de 3-4 luni. Pot fi identificate ecografic mobilitatea măduvei, dimensiunile acesteia, poziţia conus medullaris şi a filum terminale. În cazul pacienţilor cu risc de disrafism, ecografia a identificat cu exactitate leziunile ulterior confirmate de examenul RMN şi
în cazuri selectate a permis urmărirea evoluţiei leziunii şi stabilirea momentului operator. Recomandăm folosirea ecografiei spinale ca primă linie de investigaţie în cazul pacienţilor cu risc de disrafism spinal închis, înaintea efectuării examenului RMN.
Aim: The aims of our research were to establish the feasibility of the spinal ultrasound in the neonate and small infant, to identify the normal ultrasound findings at different ages, to identify the correlation between the ultrasound images and the spinal MRI in the case of spinal dysraphisms.
Material and methods: In order to establish the feasibility of the spinal ultrasound and identify the normal findings 350 spinal ultrasounds were performed in normal term neonates. There were performed longitudinal and transverse sections in the cervical, thoracic, lumbar, and sacrococcygeal areas, using a linear probe with a frequency of 10 Hz. There were noted: the position and mobility of the spinal cord, the diameters of the cord and spinal canal (cervical, thoracic, lumbar), the position of the conus modular, the diameter of filum terminal, the presence of cysts of filum terminale or conus medularis.
In order to establish the age until the spinal ultrasound can provide reliable images, there were reviewed the spinal ultrasound performed in patients in the follow-up programme for infants at risk. There were also investigated by ultrasound 40 cases of neonates at risk of occult spinal dysraphism, suggested by the presence of cutaneous stigmata, lumbosacral sinuses, median or paramedian masses, abnormalities detected in utero.
The patients had also spinal MRI performed in order to confirm the abnormalities detected by ultrasound. In certain situations (see below) serial ultrasound was performed in patients with tethered cord or lipo-myelomeningocele in order to help to establish the optimal timing for surgery.
Results: The level of the conus medullaris was identified to be situated at the level of L1 in 88 cases (25.1%), L1-L2 space in 203 cases (58%) and below L2 in 59 cases (16.8%). The thickness of the filum terminale was 1.8 cm(+ 0.5 cm). There were not identified spinal defects in the case of normal neonates, without stigmata. There were identified 5 cysts
of filum terminale and 3 cases of ventriculum terminalis, with no pathologic significance.
In the case of the patients in the follow-up programme, there were performed spinal ultrasounds in 36 patients. In 32 cases, the ultrasounds were performed until the age of 3 months, the intravertebral stuctures were visible at this age. In 4 cases, the ultrasounds were performed between 4 and 6 months; the ultrasounds performed at 4 months displayed the structures with sufficient accuracy, the intravertebral space was partially visible in one patient at 6 months and was not visible in the others. In 4 cases, the patients were referred to ultrasound after the age of 5 months, in these cases, the intravertebral structures could not be visualised. The indications for spinal ultrasound in case of risk of spinal dysraphism were represented by sacro-coccygeal sinuses -24 cases, hemangioma in verterbral or paravertebral regions – 6 cases, hyperpigmented areas in the vertebral
region – 5 cases and lumbosacral tumoral masses – 2 cases. There were identified 4 cases of lipoma – 3 lipoma of filum terminale and one dural thoracic liopoma (associated with a plurimalformative syndrome), two cases of tethered cord associated with syringomyelia (associated with hemangioma in the vertebral lumbar region) and two lipo-myelomeningoceles. There was a good correlation between the ultrasound images and MRI findings, 100% sensitivity. In one case of tethered cord and one case of lipo-myelomeningocele serial spinal ultrasounds were performed for 3 months in order to help to establish the optimal time for surgery, in relation to the degree of fixation of the cord and the increase of the intrathecal tumoral mass. In both cases a correct ultrasound follows up could be undertaken, the optimal timing for surgery being established in coordination with the neurosurgeon. The patients had a favourable evolution after surgery.
Conclusions: Spinal ultrasound can provide reliable data if it is performed until the age of 3-4 months. There could be identified: the mobility of the cord, the dimension of different segments, the position of conus medullaris and filum terminale. In the case of the patients with a risk of dysraphism, the ultrasound exactly identified the lesions confirmed further by MRI and allowed in selected cases the follow of the evolution of the lesion and help to establish the timing for surgery. We recommend the use of the spinal ultrasound as a first-line investigation in the case of patients with risk of closed spinal dysraphism, before the MRI.
