Gastroesophageal reflux is defined as the passage of stomach contents into the esophagus with or without accompanied regurgitation and vomiting. The distinction between this physiologic gastroesophageal reflux and gastroesophageal reflux disease (GERD) in infancy and childhood is determined by the number and severity of reflux episodes
and most importantly by the presence of reflux-related complications, including failure to thrive, erosive esophagitis,
esophageal stricture and chronic respiratory disease. The causes and risk factors for gastroesophageal reflux in children are frequently multifactorial. Children who are at high risk of having GERD are those who are neurologically
impaired. The diagnoses of gastroesophageal reflux and GERD are based primarily on the history and physical
examination. Diagnostic tests, such pH monitoring, endoscopy, radiologic studies, multiple intraluminal impedance are reserved for atypical symptoms, warning signs, complications, to exclude other diagnoses or treatment failure. Non-invasive diagnostic methods include electrogastrographic and ultrasonographic quantification techniques.
Non-pharmacological therapy in infants include body position changes, lower-volume feedings, thickening agents
and antiregurgitant formula. Lifestyle changes to treat reflux in children and adolescents include sleeping position
changes, avoiding smoking, alcohol and late evening meals. Histamine H2 receptor antagonists and proton pump
inhibitors are the principal medical therapies for GERD. Surgical treatment should be considered only when medical
therapy is unsuccessful. In light of the new developments, the aim of this article was to discuss the epidemiology,
pathogenesis, clinical features, current diagnosis, therapeutic strategy and clinical practice recommendations in the
gastroesophageal reflux disease in children.
Refluxul gastroesofagian este definit ca pasajul involuntar al conţinutului gastric în esofag acompaniat sau nu
de regurgitaţie şi vărsături. Distincţia între refluxul gastroesofagian fiziologic şi boala de reflux gastroesofagian
la sugar şi copil este determinată de numărul şi severitatea episoadelor de reflux şi mai important de prezenţa
complicaţiilor legate de reflux care includ creştere inadecvată, esofagita erozivă, stenoza esofagiană şi manifestări
respiratorii recurente. Cauzele şi implicarea factorilor de risc în refluxul gastroesofagian la copil sunt frecvent multifactoriali. Pacienţii cu afecţiuni neurologice au risc major pentru reflux gastroesofagian. Diagnosticul în boala
de reflux gastroesofagian este bazat prioritar pe simptomatologie şi datele examenului clinic. Testele de diagnostic,
pH-metrie, impedanţa intraluminală, endoscopie, studii de imagistică, sunt rezervate cazurilor cu simptomatologie
atipică, semne de alarmă, complicaţii, lipsa răspunsului la terapie şi excluderea altor diagnostice. Metodele neinvazive de diagnostic includ tehnici de electrogastrografie şi ultrasonografie. Măsurile nonfarmacologice la sugar
includ terapia posturală, volum redus pe masă şi formula cu agenţi de îngroşare. Modificarea stilului de viaţă este
măsura de primă intenţie la copil şi adolescent. Terapia farmacologică de primă linie recomandă antagonişti de
receptori H2 şi inhibitori de pompă de protoni. Intervenţia chirurgicală este rezervată cazurilor cu eşec la terapia
farmacologică. În relaţie cu cele mai recente referinţe bibliografi ce, articolul prezintă date de epidemiologie, etiopatogenie, date clinice, metode de diagnostic, strategie terapeutică şi recomandări de practică clinic medicală în
boala de reflux gastroesofagian la copil.
