Utilizarea terapiei hormonale de substituţie pentru corecţia disfuncţiilor menstruale la pacientele cu patologie hepatica

Abstract

Actualitatea. Problema hepatitelor virale şi a disfuncţiilor ciclului menstrual ramâne actuală, fiind determinată de incidenţa crescută şi severitatea modifcărilor fiziopatologice, specifice acestor două patologii. În Republica Moldova 9% din populaţie sunt purtători cronici de virusul hepatic HVB, iar 1.5-5%- HVC. Scopul studiului. De a studia efectul terapeutic al terapiei hormonale la femeile cu dereglări ale ciclului menstrual cauzate de hepatita virală cronică. Materiale şi metode: A fost efectuat un studiu clinic randomizat în care s-au analizat rezultatele tratamentului hormonal aplicat la 80 de paciente cu patologie hepatică, selectate aleatoriu din 319 paciente, ce prezentau disfuncţie menstruală. Tipul terapie hormonale administrate fiecărei paciente a fost în dependenţă de dereglarea menstruală, profilul hormonal şi examenul ecografic al organelor bazinului mic. Pacientele au fost incluse în 3 grupuri: I grup (26paciente) - hepatoprotectoare, II grup (23 paciente) - Didrogesteron 10mg(Duphaston) + hepatoprotectoare, III grup (31 paciente) - Estradiol 2mg+ Didrogesteron 10mg(Femoston)+ hepatoprotectoare. În grupul de control au fost incluse 15 femei sănătoase, de vârsta reproductivă cu funcţie menstruală normală. Rezultate: Vârsta pacientelor examinate a fost cuprinsă între 18-40 ani, vârsta medie fiind 26.0+5 ani. Nivelul seric al bilirubinei la pacientele cu HVB a fost de 3 ori mai mare compartiv cu cel al pacientelor din grupul de control, dar la pacientele cu hepatita mixtă – aceasta fiind de 10 ori mai mare. Transaminazele au atins valori de 10-40 de ori mai mare decât norma, în special la pacientele cu hepatită virală mixtă. Nivelul fosfatazei alcaline(27.81+1.3 UI/l), protrombinei, proteinei totale, şi albuminei a fost considerabil scăzut. Modificări similare au fost observate şi la nivelul colesterolului (scăzut pînă la 2.60+0.21mmol/l) şi al beta-lipoproteinei (195.0+25.3UI). Aceste valori diminuate al parametrilor biochimici fiind observate la toate pacientele cu hepatită virală cronică. Doar la 7.5+2.48% de femei ciclu menstrual a fost regulat. La pacientele examinate tipul disfuncie menstruale a variat în funcţie de tipul hepatitei virale. Sindromul hipermenstrual şi metroragia a fost întilnit la 2.4% din paciente. La 22.6+1.48% din paciente a fost determinat sindromul hipomenstrual şi în 67.5% cazuri acestea prezentau amenoree. A fost observat că tulburările de ciclu menstrual au o incidenţă mai mare printre pacientele cu HVC (35.3+ 2.3%) şi cele cu hepatită mixtă (28.58 + 1.08%). Rezultatele testărilor homonale au arătat o rată mai mare de variaţii al nivelului de estradiol (de la 70.3 la 670 nmol/l) şi de progesteron (de la 1.42 la 5.5 nmol/l). Hiperestrogenemia a prevalat la pecientele cu HVB formă severă şi la cele cu formă mixtă de hepatită (în 63.75+ 3.1%cazuri). Nivelul progesteronului a fost apreciat ca micşorat în 67.5+ 2.9% de cazuri, variind de la 1.42 la 7.42 nmol/l, aceste valori indicând o hipoprogesteronemie esenţială (p>0.05). Concentraţia FSH-lui (6.62+0.3 mME/ml) şi LH-lui (2.7+0.08 mME /ml) usor au trecut peste valoarea normală. În majoritatea cazurilor s-a observat nivelul înalt al Prolactinei (505.3+46.3 ng/ml(p<0.05)). Examenul ecografic a fost efectuat la a 13-a zi a ciclului menstrual. Acesta a relevat a micşorarea a grosimii endometrului corespunzător fazei: M-Echo pînă la 4.0+ 0.9 mm la pacientele cu HVB, 3.0+1.1 mm- cu HVC, si 3.2+ 0.8 mm – cu hepatită mixtă. Rezultatele studiului au arătat dereglări severe ale tuturor funcţiilor hepatice la pacientele cu HV, cu repercursiuni directe asupra funcţie ovariene, fiind afectată biosinteza hormonilor ovarieni. Tactica corecţiei dereglărilor menstruale este în strînsă corelare cu gradul de activitate a hepatitei virale şi de durata apariţiei acestor disfuncţii. După 6 luni de tratament la pacientele din primul grup a fost observat o ameliorare trepatată a funcţiei hepatice, însă o recuperare deplină a funcţie menstruale după administrarea doar a hepatoprotectoarelor nu a fost posibilă. Concluzii: 1. Duphastonul a fost ales în tratamentul disfuncţiilor menstruale la pacientele cu hepatită virală cu activitate minimală sau moderată, contribuind la reglarea ciclului menstrual prin scăderea incidenţei disfuncţiei menstruale în 52% comparativ cu pacientele din primul grup(RR=0.246; IC=052 + 0.098; (p<0.001)). 2. S-a dovedit eficienţa înaltă a Femostonului la pacientele cu hepatită virală activitate moderată sau severă, fiind observată în 67.74% cazuri (RR=0.51; IC=0.34+0.098,(p<0.05)). 3. Administrarea terapiei hormonale cu Duphaston şi Femoston în managementul disfuncţiei menstruale la pacientele cu hepatită virală nu acţionează asupra funcţiei hepatice.