Chisturile epidermoide a vulvei şi perineului

Abstract

Introducere: Chistul epidermoid (histologic epidermis + din greacă eidos aparenţă; sinonim – chist epidermal) – formaţiune de volum, partea internă a căreia este acoperită cu epiteliu scuamos stratifi cat, iar conţinutul este prezentat de solzi cornificaţi. Chistul epidermoid (CE) este o tumoră destul de rară a organelor genitale feminine externe şi în literatura de specialitate se întâlnesc publicaţii sporadice referitor la această patologie doar în calitate de cazuri clinice rare sau serii mici de paciente. Diagnosticul preoperator al CE prezintă unele complicaţii şi rezultatul final se bazează pe datele examenului morfopatologic a preparatelor înlăturate. Material şi metode: A fost efectuată o analiză retrospectivă a bazei de date a chisturilor vulvei şi perineului, operate în două clinici din aa.1990 până 2017. Analizând baza de date au fost depistate trei cazuri, ce corespund cerinţelor de selectare – CE morfologic confirmate. Rezultate: Vârsta medie a pacientelor a constituit 23.7±1.8 ani (95% CI: 16.08- 31.26). Manifestările clinice principale a CE sunt prezenţa unei formaţiuni de volum, indolore în regiunea organelor genitale externe. Durata medie a maladiei a constituit - 33.7±4.1 luni (95% CI: 16.22-51.11). În majoritatea cazurilor (2:1) în anamneză s-au înregistrat intervenţii chirurgicale în regiunea organelor genitale feminine externe. La palpare CE se apreciau ca tumori moi-elastice, relativ mobile şi puţin sensibile la compresie. A fost stabilită localizarea preponderentă a CE din dreapta (2:1) a regiunii perineului şi numai într-un caz cu implicarea vulvei. La efectuarea ultrasonografiei a CE pe perineu s-a vizualizat o formaţiune chistică hipoecogenă cu incluziuni hiperecogene. Dimensiunile maximale a CE au constituit în mediu 100.1±8.5 mm (95% CI:63.24–136.8), iar cele minime - 77.7±5.8 mm (95% CI:52.66–102.7). Grosimea peretelui CE a variat de la 5 până la 7 mm. În calitate de abord chirurgical a fost folosită incizia verticală în partea proieminentă a chistului. Formaţiunea chistică a fost enucleată din ţesuturile adiacente moi cu păstrarea integrităţii pereţilor chistului (chistectomie ideală). La secţionarea preparatelor înlăturate în interiorul chistului s-a constatat prezenţa de mase cazeoase (a.n. gunoi – debris). La examenul morfopatologic a stabilit diagnosticul de CE. Durata supravegherii acestor paciente a constituit de la 37 până la 126 luni, fără a fi înregistrat recidiv la nici una din paciente (zero). Concluzie: CE din regiunea organelor genitale externe se referă la tipul de patologie rară. În majoritatea cazurilor ele se dezvoltă după intervenţiile chirurgicale a organelor genital externe (traume). Tratamentul chirurgical (chistectomie ideală) este metoda de elecţie în tratamentul acestei patologii.