Tuberculoza maternă – aspecte de conduită clinică

Abstract

Introducere. Riscul patologiei materne şi perinatale creşte semnificativ la gravidele cu tuberculoză (TB) activă a organelor respiratorii. Datele bibliografi ce de specialitate relatează sporirea frecvenţei disgravidiilor precoce şi gestozelor tardive, avorturilor spontane, naşterilor premature, retardului de creştere intrauterină a fătului (RDIF), anemiilor feriprive, travaliului discoordonat, hemoragiilor postpartum, patologiei neonatale. Severitatea acestor complicaţii sunt în funcţie de forma clinică a procesului specific, momentul depistăriii şi durata tratamentului administrat. Scopul studiului a constat în analiza particularităţilor de evoluţie clinică a sarcinii, naşterii şi rezultatelor perinatale la pacientele cu TB activă a organelor respiratorii, cu elaborarea algoritmul de conduită clinică a sarcinii la aceste paciente. Material şi metode. În studiu au fost incluse 116 gravide cu vârsta cuprinsă între 18 şi 41 de ani (vârsta medie 25,94±0,4 ani). Lotul general de studiu a fost divizat în 2 subloturi: lotul de bază (LB) - 58 de gravide cu tuberculoză activă a organelor respiratorii în vârstă de 19-41 de ani (vârsta medie 25,48±0,7 ani) şi lotul de control (LM) - 58 de gravide practic sănătoase în vârstă de 18-35 de ani (vârsta medie 26,4±0,5 ani). Rezultate. Am constatat că la gravidele cu TB activă a organelor respiratorii, comparativ cu gravidele fără TB (53 - 91,4±3,7% şi 27 - 46,6±6,6%, respectiv; p<0,001) mult mai frecvent apar diferite complicaţii pe parcursul sarcinii: iminenţă de avort spontan precoce în trimestrul I (6 - 10,3±4,0% şi 0 - 0%, respectiv, p<0,05), patologia sistemului feto-placentar (19 - 32,8±6,2% şi 3 - 5,2±2,9%, respectiv, p<0,001), iminenţă de naştere prematură în trimestrul III (12 - 20,7±5,3% şi 6 - 10,3±4,0%, p>0,05), edeme în sarcină (4 - 6,9±3,3% şi 1 - 1,7±1,7%, p>0,05), gestoze precoce (4 - 6,9±3,3% şi 0 - 0%, p>0,05). Mai mult de ½ din gravidele LB au prezentat anemie feriprivă: de gradul I (37 - 63,8±6,3% şi 11 - 19,0±5,2%, respectiv; p<0,001) şi anemie feriprivă de gradul II (9 - 15,5±4,8% şi 1 - 1,7±1,7%, respectiv; p<0,01). Patologia lichidului amniotic (polihidroamnioza) a fost apreciată în 6 - 10,3±4,0% la gravidele din LB şi 2 - 3,4±2,4% la gravidele din LM (p>0,05), oligoamnioza - la 4 - 6,9±3,3% printre gravidele din LB şi la 0 - 0% printre gravidele din LM (p>0,05). În cadrul studiului am constatat că fiecare al 6-lea caz de sarcină a fost complicat cu RDIUF de tip hipotrofic: 9 - 15,5±4,8% la gravidele LB şi 1 - 1,7±1,7% la gravidele LM (p<0,05). Au predominat forme de TB infiltrativă (36 (62,1±6,4%) cazuri) şi pleurezie TB (16 (27,6±5,9%) cazuri). În 5 (6,1±2,6%) cazuri a fost diagnosticată TB-multidrogrezistentă. Patologii neonatale au fost diagnosticate statistic semnificativ mai frecvent în lotul gravidelor cu TB activă a organelor respiratorii, comparativ cu gravidele fără TB (27 - 46,6±6,6% şi 5 - 8,6±3,7%, respectiv; p<0,001), inclusiv infecţie intrauterină (7-12,1±4,3% şi 0 - 0%, respectiv; p<0,05) şi RDIUF (12-20,7±5,3% şi 3 - 5,2±2,9%, respectiv; p<0,05). Concluzii. Cercetarea realizată a arătat că procesul tuberculos influenţează negativ evoluţia sarcinii şi naşterii, de aceea gravidele cu TB activă a organelor respiratorii fac parte din grupul de risc major pentru dezvoltarea complicaţiilor obstetricale şi perinatale. S-a constatat proporţionalitatea directă între forma clinică a procesului specific pulmonar activ şi frecvenţa complicaţiilor obstetricale. Algoritmul de conduită clinică a sarcinii elaborat pentru paciente cu TB activă a organelor respiratorii va facilita şi va protocoliza conduita acestor cazuri.