Rezultatele gravidităţii după apendicectomie pe parcursul sarcinii

Abstract

Introducere: Apendicita acută (AA) în timpul sarcinii este o problemă dificilă, care necesită o diagnosticare şi intervenţie chirurgicală urgentă. Conform diferitor surse AA la gravide variază de la 1:1.500 până la 1:2.500 de sarcini. Laparotomia reprezintă un factor de risc esenţial atât pentru evoluţia sarcinii, cât şi pentru viaţa mamei. Anterior s-a demonstrat, că efectuarea oricărei laparotomii pe parcursul gravidităţii comportă un risc al naşterii premature în 10-15% cazuri. Material şi metode: Pe parcursul a 3 ani în Clinica chirurgie generală au fost operate pentru AA 41 gravide. Vârsta femeilor a variat între 18 şi 35 ani, termenul sarcinii – de la 4 la 38 săptămâni. Pacientele au fost spitalizate de la 3 la 96 ore de la debutul bolii. Diagnosticul a fost stabilit prin colectarea anamnezei, examenul clinic chirurgical şi ginecologic, testele de laborator şi datele ultrasonografice. La două paciente a fost efectuată laparoscopia diagnostică. Metoda de anestezie (locală, combinată, spinală, generală) a fost selectată în dependenţă de gradul modificărilor inflamatorii presupuse ale apendicelui, răspândirea peritonitei, termenul sarcinii, starea fătului, patologia concomitentă prezentă. Antibioticoterapia postoperatorie a fost administrată în 28 (68,2%) cazuri. Viabilitatea fătului a fost apreciată pre- şi postoperator prin ecografie sau stetoscopie. Rezultate: Mortalitate maternă în studiul de faţă nu a fost înregistrată. Postoperator în secţia patologiei gravidei au fost reinternate 25 (60,9%) femei, în majoritatea cazurilor cu iminenţă de naştere prematură la diferite termene a gestaţiei. Două gravide au finisat sarcina prin avort medical în perioada postoperatorie precoce după apendicectomie prin prezenţa indicaţiilor sociale. Au finisat naşterea per vias naturalis 35 (85,4%) gravide, în unele cazuri cu prezenţa complicaţiilor obstetricale: ruperea prematură a pungii amniotice (RPPA) – în 9 cazuri, insufi cienţa contracţiilor uterine cu hipoxia progresivă a fătului – în 4 cazuri. La 4 (9,7%) gravide sarcina s-a rezolvat prin operaţie cezariană, indicaţiile fiind RPPA cu insuficienţa contracţiilor uterine – în trei cazuri, şi termenul mai mare de 41 săptămîni, prezentare pelviană – într-un caz. Concluzii: Apendicectomia oportună, anestezia cât şi terapia medicamentoasă contemporane efectuate gravidelor cu AA sunt inofensive şi rezultă cu un risc minor al morbidităţii şi mortalităţii materne sau fetale. Apendicectomia pe parcursul sarcinii nu a influienţat tactica de rezolvare a acesteia, ultima fiind dependentă de complicaţiile obstetricale caracteristice: RPPA, insuficienţa contracţiilor uterine, sarcina suprapurtată şi prezentarea pelviană.

Summary. During a 3-years period, 41 pregnant women underwent appendectomy for acute appendicitis. The diagnosis was established by reviewing the anamnesis, surgical and gynecological examinations, blood tests, and ultrasound scanning. A living fetus was identified either by ultrasound or stethoscopy. There was no maternal mortality. Two pregnancies were terminated before term by requested therapeutic abortion. Another 35 (85,4%) patients had in-term delivery, and 4 (9,7%) underwent caesarean section due to obstetrical indications. In conclusion, appendectomy during pregnancy is not associated with maternal and fetal mortality and has not influenced the mode of delivery.