Summary. Theme topicality. The acute stroke incidence is known as 2.3-13 in 100,000 children. Patients with acute pediatric stroke may suffer recurrent accidents and a decrease in life quality for long periods of time. The delay in pediatric stroke diagnostic and the lack of pediatric treatment protocols lead to not knowing of efficacy and safety of a treatment strategy. The objective of the paper is the study of treatment potential concerning diminishing morbidity in pediatric stroke using intravascular therapy, thrombolytic agent intervention, respectively, such as tissue plasminogen
activator (tPA).
The material and methods. Have been searched in medical database and recent guides the recommendation, current treatment practices and representative studies in endovascular treatment in pediatric stroke, in the last years. The selected studies have evaluated the clinical features (age, gender, risk factors), imaging features (occlusive vessels), and treatment (endovascular treatment type, drug type, dosing, time of administration).
Results. The most recent study (the retrospective one) shows 68 pediatric stroke cases treated with IA fibrinolysis (n = 24; 35.3%) and IA mechanical thrombectomy (with/without IA or IV fibrinolysis). The mean age was 10.3 years,
with 1.8 and 18 years limits, the meantime of treatment was 13.7 hours. All 68 endovascular treatment cases analysis in children with stroke shows good clinical (65.7%) and radiological (67.2%, with complete recanalization) results, in an average tracking time of 5.3 months. The IA mechanical thrombectomy group presented significantly best clinical
results than the IA thrombolysis group (79.1% against 20.5%, p0.001) and radiological results (complete recanalization, 79.1% against 38.9%, p0.002), with fewer complications (13.6% against 37.5%, p0.006).
Conclusions. Yet, paradoxically, pediatric stroke therapy does not benefit from a prospective study looking at the pediatric regulation of everything that means intravascular therapy by thrombolytic agent intervention, such as tPA.
The clinical management is relatively different between specialized centers, reflecting, in particular, the lack of concern in treatment protocols.
Rezumat. Actualitatea temei. Incidenţa accidentului ischemic acut (AIS) este de 2,3-13 la 100.000 de copii. Pacienţii cu AIS pediatric pot suferi accidente recurente şi scăderea calităţii vieţii pentru lungi perioade de timp. Întârzierea diagnosticului de accident vascular cerebral (AVC) pediatric şi lipsa protocoalelor de tratament pentru populaţia de vârstă pediatrică duc la necunoaşterea eficacităţii şi siguranţei unor strategii de tratament. Obiectivele lucrării constau în studiul potenţialului de reducere a morbidităţii la copiii cu AIS acut prin terapii intravasculare, respectiv prin intervenţia unui agent trombolitic, cum ar fi activatorul de plasminogen tisular (tPA).
Material şi metode. Au fost căutate în bazele de date medicale şi ghidurile recente recomandările, practicile curente de tratament şi studiile reprezentative pentru tratamentul endovascular în AIS pediatric, din ultimii ani. Studiile selectate au evaluat caracteristicile clinice (vârsta, sexul şi factorii de risc), imagistice (vasele ocluzate) şi tratamentul
(tipul de tratament endovascular, medicaţia, posologia, timpul de administrare a tratamentului).
Rezultate. Studiul cel mai recent (retrospectiv) prezintă 68 cazuri de AIS pediatric tratate cu fi brinoliză IA (n = 24; 35,3%) şi trombectomie mecanică IA (cu sau fără fi brinoliză IV sau IA). Vârsta medie a fost de 10,3 ani, cu limite între 1,8 şi 18 ani, timpul mediu de tratament de a fost de 13,7 ore. Analiza celor 68 cazuri de terapii endovasculare la copiii
cu accident AIS a furnizat rezultate clinice (65,7%) şi rezultate radiologice (67,2%, recanalizare completă) bune, întrun timp de urmărire mediu de 5,3 luni. Grupul de trombectomie mecanică IA a prezentat rezultate clinice semnificativ mai bune decât grupul de tromboliză IA (79,5%, faţă de 20,5%, p0,001) şi rezultate radiologice (recanalizare completă, 79,1%, faţă de 38,9%, p0,002) cu mai puţine complicaţii (13,6%, faţă de 37,5%, p0,006).
Concluzii. Totuşi, paradoxal, terapia AIS acut la copii nu beneficiază încă de un studiu prospectiv privind reglementarea la copil a tot ceea ce înseamnă terapie intravasculară prin intervenţia unui agent trombolitic, cum ar fi tPA. Managementul clinic este relativ diferit între centre specializate, refl ectând îndeosebi o lipsă de preocupare pentru protocoalele de tratament.
