Relaţia dintre stilurile de dragoste şi satisfacţia în cuplu

Abstract

Psihosociologul american, J. A. Lee, a elaborat teoria stilurilor de dragoste – modelele prin care indivizii operează în iubire, astfel identificând şase stiluri: Eros (iubirea pasională), Ludus (iubirea joc), Storge (iubirea prietenească), Mania (iubirea posesivă), Pragma (iubirea practică), Agape (iubirea altruistă). Satisfacţia în cuplu reprezintă o apreciere globală, individual-subiectivă a calităţii vieţii de cuplu. Ea este condiţionată de un spectru larg de factori - premaritali, factori economici şi sociali, factori ce ţin de personalitatea partenerilor şi de specificul cuplului: similitudinea, factorii cognitivi, atitudinea faţă de dragoste, intimitatea, stilul de ataşament al partenerilor de cuplu. Ne-am propus identificarea şi studierea relaţiei dintre stilurile de dragoste şi satisfacţia în cuplu. Instrumentele utilizate în cercetare sunt Scala atitudinii în dragoste (Hendrick & Hendrick, 1986) şi Testul Satisfacţiei în cuplu (Romanova, Butenko). Eşantionul de studiu l-au constituit 40 cupluri cu durata căsniciei sub 10 ani. Rezultatele studiului: Agape corelează cu satisfacţia în viaţa de cuplu (r = 0,741, p=0,001), patternurile de altruism, sacrificiu, responsabiltate condiţionează o apreciere subiectivă înaltă şi o implicare profundă în viaţa de cuplu. O altă corelaţie semnificativă identificată în studiu este pentru stilul Eros (r = 0,730, p = 0,001), deci factori predictibili ai satisfacţiei sunt emoţiile intense, axarea pe senzualitate, sexualitate, romantism, idealizarea şi preocuparea pentru înnoirea continuă a relaţiei. Între stilul Ludus şi satisfacţia în cuplu s-a stabilit o corelaţie invers proporţinală (r = -0,762, p = 0,001). Or, factorii precum detaşarea de relaţie, distanţă emoţională faţă de partenerul de cuplu, iresponsabilitatea, imaturitatea, implicarea scăzută în relaţie, infidelitatea constituie predictori negativi pentru satisfacţia amoroasă sau factori ai eşecului conjugal. Concluzii: unde dragoste nu e, nimic nu e, însă, în cheie psihologică, există necesitatea de a defini explicit fenomenul dragostei alături de calificativele de dăruire şi acceptare necondiţionată, sacrificiu, romantism, pasiune, senzualitate şi sexualitate, acestea constituind premise şi caracteristici ale racordării în melodiile armoniei în cuplu.