Metode şi tehnici în formarea asertivităţii la adolescenţi

Abstract

Actualitate: Conform lui Gheorghe Tomşa, psihologul trebuie să acorde atenţie la ceea ce subiectul gîndeşte, simte şi face. Problemele esenţiale pe care psihologul trebuie să le aibă în vedere este dezvoltarea la subiect a unui sistem concret de scopuri în viaţă şi întărirea comportamentului asertiv şi a unei imagini de sine pozitive. Deşi psihologul urmăreşte dezvoltarea personală, educaţională şi cea socială a elevilor, responsabilitatea pentru dezvoltarea celor din urmă le revine direct elevilor cît şi psihologului. Dacă să vorbim în perspectivă, adolescenţa este percepută de mulţi ca o perioadă de criză, în care individul încearcă să-şi găsească locul în societate şi să îşi „constituie identitatea”. Dezvăluirea sentimentelor se realizează prin intermediul comunicării în cadrul conversaţiilor şi a discuţiilor obişnuite pe care le întreţinem cu ceilalţi. Astfel, asertivitatea implică şi abilitatea de a iniţia, continua şi finaliza o conversaţie utilizînd strategii de menţinere a cursivităţii discuţiei şi a interesului partenerului. Mai mult decît atît, asertivitatea presupune şi susţinerea propriilor opinii care, îmbinată cu strategiile comunicării şi cele ale afirmării de sine, consolidează capacitatea de a-l convinge pe celălalt. Adolescenţii găsesc de cele mai multe ori demersul terapeutic ca o activitate în care îşi pot înţelege şi descoperi sentimentele, speranţele, visele şi temerile, în care se pot concentra asupra propriei lor persoane, asupra experienţelor şi a relaţiilor cu ceilalţi. O formă de consiliere foarte agreată de adolescenţi este cea de grup, deoarece reprezintă o excelentă oportunitate de a aparţine unui grup şi de a învăţa abilităţi şi modalităţi de adaptare de la persoane de vârstă apropiată şi cu probleme asemanatoare. Rezultate: Metodele de acţiune au fost elaborate şi dezvoltate de către Jacob Levy Moreno şi folosesc tehnici precum: sociometria, inversiunea de rol, dublul, oglinda etc. pentru a facilita înţelegerea propriilor nevoi şi schimbări constructive, prin accesarea spontaneităţii şi creativităţii. În acest scop este binevenită crearea centrelor de consultanţă şi asistenţă psihologică, menite să contribuie la diminuarea disproporţiei dintre o imagine de sine scăzută şi un comportament non-asertiv.