INTRODUCERE
Interesul în antioxidanţi naturali, în special
cei proveniţi din plante medicinale, a crescut în
ultimii ani, inclusiv prin multiple studii și publicaţii.
Este cunoscut faprul că tot mai multe plante se
caracteriează cu valoare biologică sporită prin
polifenoli, acizi fenolici, flavonoide, substanţe
tanante și alţi compuși chimici ce au proprietatea
de a capta radicalii liberi. Plecând de la ideea că una
dintre direcţiile curente de dezvoltare a industriei
farmaceutice este obţinerea și utilizarea plantelor
cu diverse principii active bogate în antioxidanţi,
publicarea dată prezintă cercetări efectuate în
scopul evaluării unor plante din colecţie: Agrimonia
eupatoria L. și Cichorium inthybus L.
SCOPUL LUCRĂRII
Evaluarea capacităţii antioxidante a plantelor
medicinale: Agrimonia eupatoria L., Cichorium
intybus L., specii din colecţia Centrului ȘtiinţificoPractic în Domeniul Plantelor Medicinale (CȘPDPM)
a USMF ”Nicolae Testemiţanu”.
MATERIALE SI METODE
Activitatea antioxidantă a extractelor etanolice
(1:10) din turiţă și cicoare a fost evaluată in vitro,
folosind metoda spectrofotometrică, cu reagentul
2,2-difenil-1-picrililhidrazil (DPPH). Soluţia Trolox
(6-hidroxi-2,5,7,8-tetrametilcroman-2- carboxilic) a
fost utilizată ca antioxidant de referinţă.
REZULTATE
Radicalul DPPH, datorită stabilităţii sale și a unui
potenţial redox suficient de mare pentru a oxida
antioxidanţii naturali, este utilizat cu succes pentru
testarea capacităţii antioxidante a produselor
vegetale. Determinarea spectrofotometrică
a acţiunii antioxidante prin metoda DPPH, în
extractele obţinute din părţi aeriene de turiţă
(Agrimoniae herba) și cicoare (Cichorii herba), se
prezintă prin concentraţia de inhibiţie IC50 (%)
efectivă a probelor, concentraţie nesecară pentru
neutralizarea radicalului DPPH, echivalent la soluţia
de referinţă Trolox. Activitatea antioxidantă prin
testul DPPH denotă faptul că cu cât IC50 este
mai mică cu atât acţiunea antioxidantă este mai
puternică, potenţialii reducători ale inhibitorilor fiind
invers proporţionali puterii de donare a electroliţilor.
Rezultatele se prezintă în scăderea potenţialului
antioxidant: Agrimoniae herba (IC50 = 46.801±0.12
µg/ml) și Cichorii herba (IC50 = 69.221±0.13 µg/ml),
cu o capacitate antioxidantă mai puternică pentru
turiţă urmată de cicoare.
CONCLUZII
Datele obţinute justifică continuarea studiilor,
iar speciile evaluate din colecţia CȘPDPM : turiţa
(Agrimonia eupatoria L.) și cicoarea (Cichorium
intybus L.) pot fi considerate o sursă locală
importantă de antioxidanţi naturali cu potenţial
farmaceutic.
INTRODUCTION
The interest in natural antioxidants, especially
those derived from medicinal plants, has increased
in recent years, due to several studies and
publications. It is well known that more plants are
characterized by increased biological value through
polyphenols, phenolic acids, flavonoids, tannins and
other chemical compounds that have the property of
capturing free radicals. Starting from the idea that
one of the current directions of development of the
pharmaceutical industry is to obtain and use plants
with various active principles rich in antioxidants,
this publication presents research conducted to
evaluate some plants in the collection: Agrimonia
eupatoria L. and Cichorium inthybus L.
THE OBJECTIVE OF THE STUDY
The evaluation of antioxidant capacity of the
medicinal plants: Agrimonia eupatoria L., Cichorium
intybus L species from the collection of the
Scientific-Practical Center in the Field of Medicinal
Plants (SPCFMP) of Nicolae Testemitanu SUMPh.
MATERIAL AND METHODS
The antioxidant activity of ethanolic extracts (1:10)
in Agrimony and Chicory was evaluated in vitro using
the spectrophotometric method with the reagent
2,2-diphenyl-1-picrylhydrazyl (DPPH). The Trolox
solution (6-hydroxy-2,5,7,8-tetramethylchroman-2-
carboxylic) was used as the reference antioxidant.
RESULTS
DPPH radical, due to its stability and a redox
potential high enough to oxidize natural antioxidants,
is used successfully to test the antioxidant capacity
of plant products. The spectrophotometric
determination of the antioxidant action by the
DPPH method, in the extracts obtained from aerial
parts of Agrimony (Agrimoniae herba) and Chicory
(Cichorii herba), is presented by the effective IC50
inhibition concentration (%) of the samples to the
Trolox reference solution. The antioxidant activity by
the DPPH indicates the interdependence between
the IC50 and antioxidant activity, so, how lower
is IC50, the antioxidant activity is higher and the
potential reducing of the inhibitors being inversely
proportional to the donation power of electrolytes.
Results are shown in the decrease of the antioxidant
potential: Agrimoniae herba (IC50 = 46,801±0.12 µg/
ml) and Chicory herba (IC50 = 69,221±0.13 µg/ml),
with a stronger antioxidant capacity for Agrimony
followed by Chicory.
CONCLUSIONS
The obtained results justify the continuation
of studies, and the evaluated species from the
collection of SPCFMP: Agrimony (Agrimonia
eupatoria L.) and Chicory (Cichorium intybus L.) can
be considered an important local source of natural
antioxidants with pharmaceutical potential.
