Acţiunea antioxidantă a unor plante medicinale din colecţia CSPDPM USMF Nicolae Testemiţanu prin utilizarea testului DPPH

Abstract

INTRODUCERE Interesul în antioxidanţi naturali, în special cei proveniţi din plante medicinale, a crescut în ultimii ani, inclusiv prin multiple studii și publicaţii. Este cunoscut faprul că tot mai multe plante se caracteriează cu valoare biologică sporită prin polifenoli, acizi fenolici, flavonoide, substanţe tanante și alţi compuși chimici ce au proprietatea de a capta radicalii liberi. Plecând de la ideea că una dintre direcţiile curente de dezvoltare a industriei farmaceutice este obţinerea și utilizarea plantelor cu diverse principii active bogate în antioxidanţi, publicarea dată prezintă cercetări efectuate în scopul evaluării unor plante din colecţie: Agrimonia eupatoria L. și Cichorium inthybus L. SCOPUL LUCRĂRII Evaluarea capacităţii antioxidante a plantelor medicinale: Agrimonia eupatoria L., Cichorium intybus L., specii din colecţia Centrului ȘtiinţificoPractic în Domeniul Plantelor Medicinale (CȘPDPM) a USMF ”Nicolae Testemiţanu”. MATERIALE SI METODE Activitatea antioxidantă a extractelor etanolice (1:10) din turiţă și cicoare a fost evaluată in vitro, folosind metoda spectrofotometrică, cu reagentul 2,2-difenil-1-picrililhidrazil (DPPH). Soluţia Trolox (6-hidroxi-2,5,7,8-tetrametilcroman-2- carboxilic) a fost utilizată ca antioxidant de referinţă. REZULTATE Radicalul DPPH, datorită stabilităţii sale și a unui potenţial redox suficient de mare pentru a oxida antioxidanţii naturali, este utilizat cu succes pentru testarea capacităţii antioxidante a produselor vegetale. Determinarea spectrofotometrică a acţiunii antioxidante prin metoda DPPH, în extractele obţinute din părţi aeriene de turiţă (Agrimoniae herba) și cicoare (Cichorii herba), se prezintă prin concentraţia de inhibiţie IC50 (%) efectivă a probelor, concentraţie nesecară pentru neutralizarea radicalului DPPH, echivalent la soluţia de referinţă Trolox. Activitatea antioxidantă prin testul DPPH denotă faptul că cu cât IC50 este mai mică cu atât acţiunea antioxidantă este mai puternică, potenţialii reducători ale inhibitorilor fiind invers proporţionali puterii de donare a electroliţilor. Rezultatele se prezintă în scăderea potenţialului antioxidant: Agrimoniae herba (IC50 = 46.801±0.12 µg/ml) și Cichorii herba (IC50 = 69.221±0.13 µg/ml), cu o capacitate antioxidantă mai puternică pentru turiţă urmată de cicoare. CONCLUZII Datele obţinute justifică continuarea studiilor, iar speciile evaluate din colecţia CȘPDPM : turiţa (Agrimonia eupatoria L.) și cicoarea (Cichorium intybus L.) pot fi considerate o sursă locală importantă de antioxidanţi naturali cu potenţial farmaceutic.

INTRODUCTION The interest in natural antioxidants, especially those derived from medicinal plants, has increased in recent years, due to several studies and publications. It is well known that more plants are characterized by increased biological value through polyphenols, phenolic acids, flavonoids, tannins and other chemical compounds that have the property of capturing free radicals. Starting from the idea that one of the current directions of development of the pharmaceutical industry is to obtain and use plants with various active principles rich in antioxidants, this publication presents research conducted to evaluate some plants in the collection: Agrimonia eupatoria L. and Cichorium inthybus L. THE OBJECTIVE OF THE STUDY The evaluation of antioxidant capacity of the medicinal plants: Agrimonia eupatoria L., Cichorium intybus L species from the collection of the Scientific-Practical Center in the Field of Medicinal Plants (SPCFMP) of Nicolae Testemitanu SUMPh. MATERIAL AND METHODS The antioxidant activity of ethanolic extracts (1:10) in Agrimony and Chicory was evaluated in vitro using the spectrophotometric method with the reagent 2,2-diphenyl-1-picrylhydrazyl (DPPH). The Trolox solution (6-hydroxy-2,5,7,8-tetramethylchroman-2- carboxylic) was used as the reference antioxidant. RESULTS DPPH radical, due to its stability and a redox potential high enough to oxidize natural antioxidants, is used successfully to test the antioxidant capacity of plant products. The spectrophotometric determination of the antioxidant action by the DPPH method, in the extracts obtained from aerial parts of Agrimony (Agrimoniae herba) and Chicory (Cichorii herba), is presented by the effective IC50 inhibition concentration (%) of the samples to the Trolox reference solution. The antioxidant activity by the DPPH indicates the interdependence between the IC50 and antioxidant activity, so, how lower is IC50, the antioxidant activity is higher and the potential reducing of the inhibitors being inversely proportional to the donation power of electrolytes. Results are shown in the decrease of the antioxidant potential: Agrimoniae herba (IC50 = 46,801±0.12 µg/ ml) and Chicory herba (IC50 = 69,221±0.13 µg/ml), with a stronger antioxidant capacity for Agrimony followed by Chicory. CONCLUSIONS The obtained results justify the continuation of studies, and the evaluated species from the collection of SPCFMP: Agrimony (Agrimonia eupatoria L.) and Chicory (Cichorium intybus L.) can be considered an important local source of natural antioxidants with pharmaceutical potential.