Polimorfismul genetic al beta-adrenoblocantelor și eficacitatea în patologia cardiovasculară

Abstract

The genetic polymorphism of beta-1-adrenoreceptors and cytochrome P-450 enzymes may determine the efficacy and harmlessness of beta-adrenoblockers in the treatment of cardiovascular disease (hypertension, ischemic heart disease, arrhythmias and heart failure). The genetic polymorphism of the ADRB1 and GRK4 genes, through G protein-coupled receptors, determines the response to drugs by influencing beta1-adrenergic receptor-mediated intracellular signaling. Most isoenzymes (CYP2D6, CYP3C9, CYP3C19, CYP3A4) involved in the metabolism of beta- adrenoblockers have genetic polymorphism, which may influence the results of treatment and the probability of adverse reactions depending on cardiovascular disease and concomitant diseases. Most isoenzymes involved in the metabolism of beta-adrenoblockers have genetic variations, which may determine the efficacy and harmlessness of these drugs. For these reasons, the study of pharmacogenetic peculiarities in the patient is considered the primary tool in the realization of personalized medicine.

Polimorfismul genetic al beta-1-adrenoreceptorilor și enzimelor citocromului P-450 poate determina eficacitatea și inofensivitatea beta-adrenoblocantelor în tratamentul maladiilor cardiovasculare (hipertensiunii arteriale, cardiopatiei ischemice, aritmiilor și insuficienţei cardiace). Polimorfismul genetic al genelor ADRB1și GRK4, prin receptorii cuplaţi cu proteina G, determină răspunsul la medicamente prin influenţarea semnalizării intracelulare mediată de receptorul beta1-adrenergic. Majoritatea izoenzimelor (CYP2D6, CYP3C9, Cyp3C19, CYP3A4) implicate în metabolismul beta-adrenoblocantelor prezintă polimorfism genetic, care poate influenţa rezultatele tratamentului și probabilitatea reacţiilor adverse în funcţie de patologia cardiovasculară și maladiile concomitente. Majoritatea izoenzimelor implicate în metabolismul beta-adrenoblocantelor prezintă variaţii genetice, care pot determina eficacitatea și inofensivitatea preparatelor respective. Din aceste considerente studiul particularităţilor farmacogenetice la pacient se consideră instrumentul primordial în realizarea medicinei personalizate.