The current attitude in the diagnosis of the chronic pancreatitis

Abstract

Background. The diagnosis of chronic pancreatitis (CP) remains an actual problem of modern medicine, the cause being the incomplete elucidation of the etiopathogenetical link, requiring a wide variety of clinical, laboratory and imaging investigations. Objective of the study. Evaluation of the specifics and sensitivity of CP diagnosis methods. Material and Methods. A retrospective study was performed on the diagnosis methods applied to 80 CP diagnosed patients, held during 2016-2020 at the Surgical Clinic No.2. Results. The diagnosis of CP was established based on the results of clinical, biochemical examinations, imaging investigations (USG, including intraoperative USG) FEGDS, barium radiography of the stomach and duodenum, CT (standard and angiographic regimens), ERCP, MRI (standard and cholangiographic regimens), intraoperative pancreatography. In 87% of cases, the duration of the disease varied between 3 and 10 years. Mostly the etiology was determined by alcoholism (55.2%) and duodenal malrotation (31.8%). Diagnosis sensitivity: CT-97,0%, MRI in standard and cholangiographic regimens – 96,0%, preoperative USG - 80.5%, intraoperative USG - 91.5%, ERCP – 87,0%. Conclusion. The diagnosis of CP includes a wide range of clinical, laboratory, imaging investigations which provide truthful information about the degree of damage to the pancreas, the severity of morphological changes in the pancreas and allows the application of an appropriate curative treatment

Introducere. Diagnosticul pancreatitei cronice rămâne o problemă actuală a medicinii contemporane, cauza fiind neelucidarea completă a lanțului etiopatogenetic, necesitând o varietate largă de investigații clinice, de laborator și imagistice. Scopul lucrării. Evaluarea specificității și sensibilității metodelor de diagnostic al pancreatitei cronice. Material și Metode. S-a efectuat un studiu retrospectiv asupra metodelor de diagnostic, aplicate la 80 de pacienți cu pancreatită cronică, desfășurat în perioada anilor 2016-2020, în cadrul Catedrei Chirurgie Nr. 2. Rezultate. Diagnosticul pancreatitei cronice a fost stabilit în baza rezultatelor examinărilor clinice, biochimice, a investigațiilor imagistice (USG, inclusiv USG intraoperator), FEGDS, radiografia cu masă baritată a stomacului și duodenului, CT (regim standard și angiografic), ERCP, IRM (regim standard și colangiografic), pancreatografie intraoperatorie. Durata maladiei în 87% cazuri a variat între 3 și 10 ani. Etiologia a fost determinată de etilism în (55,2%) cazuri și malrotație duodenală în (31,8%) cazuri. Sensibilitate diagnostică: CT-97,0%, IRM în regim standard și colangiografic-96,0%, USG-preoperator 80,5%, USG intraoperator 91,5%, ERCP-87,0%. Concluzii. Diagnosticul pancreatitei cronice include o gamă largă de investigații clinice, de laborator şi imagistice, care oferă informații veridice despre gradul afectării pancreasului, gravitatea schimbărilor morfologice din pancreas și permite aplicarea unei tactici curative optimale.