Clinical and imaging aspects of SARS-CoV-2 pneumonia

Abstract

Background. Lung injury is the most common manifestation of COVID-19. SARS-CoV2 pneumonia often has an unpredictable evolution, with various imaging manifestations. Objective of the study. Evaluation of the clinical evolution and the terms of radiological resolution of moderate and severe SARS-CoV2 pneumonias. Material and Methods. The clinical, paraclinical and imaging data of 650 hospitalized consecutively patients with confirmed COVID-19 ( by PCR-RT) in pneumology ward of IFP „Ch. Draganiuc ”. Patients were examined according to the recommendations of the National Clinical Protocol, including chest radiography at hospitalization and after 8-10 days (and repeated at 18- 24 days selectively). Results. In this group, the evolution of SARS-CoV2 pneumonia was severe in 38% of cases and non-severe in 62% of cases. At the radiological follow-up, at 8-10 days, in 93% of cases pulmonary consolidations was found and in 40% of the patients the progression of the radiological consolidation was noticed. Chest CT was performed in 50 patients after 1-3 months. In most patients imaging changes still were present: ground glass and / or reticular opacities, areas of fibrosis with traction bronchiectasis, pleural thickening. Imaging involution of lung consolidation was slower in patients with severe COVID-19 and / or a Brixia >10 on chest X-ray in the acute period of disease. Conclusion. SARS-CoV2 pneumonia has a slow resolution. Slowly resolving lung consolidation was documented even in non-severe pneumonia. Pulmonary sequelae are expected in patients who have experienced a severe form or in those with extensive lung damage.

Introducere. Afectarea pulmonară este cea mai frecventă manifestare a COVID-19. Pneumonia virala prin SARS-CoV2 este caracterizată printr-o evoluție deseori imprevizibilă, cu manifestări imagistice variate. Scopul lucrării. Evaluarea evoluției clinice și a termenilor de rezolvare radiologică a pneumoniilor prin SARS-CoV2 cu evoluție moderată și severă. Material și Metode. Au fost analizate datele clinice, paraclinice și imagistice a 650 de pacienți spitalizați consecutiv cu COVID-19 (confirmat prin PCR-RT) în secția FP a IFP„Ch. Draganiuc”. Pacienții au fost investigați conform recomandărilor Protocolului Clinic National, inclusiv prin radiografie toracică la internare și după 8-10 zile (repetat la 18-24 zile, selectiv). Rezultate. În lotul analizat pneumonia prin SARS-CoV2 a avut o evoluție de gravitate medie în 62% cazuri și severă în 38% cazuri. La examenul radiologic repetat la a 8-10 zi, în 93% dintre cazuri, a fost constatată prezența consolidărilor pulmonare, iar la 40% dintre pacienți a fost remarcată radiologic progresarea consolidării. Prin CT toracic la 1-3 luni au fost evaluați 50 de pacienți. Majoritatea mai prezentau modificări imagistice: opacități în sticlă mată, reticulare, arii de fibroză cu bronșiectazii de tracțiune, îngroșări pleurale. Involuția imagistică a consolidării pulmonare a fost mai lentă la pacienții care au suportat o formă gravă COVID-19 și/sau cu scor Brixia >10. Concluzii. Pneumoniile prin SARS-CoV2 se caracterizează printr-o evoluție trenantă. Rezolvarea consolidării pulmonare este lentă, inclusiv în formele de gravitate moderată. Sechelele pulmonare sunt de așteptat la pacienții care au suportat o formă severă sau la cei cu afectarea pulmonară extinsă.