Background. Adherent (mixed) intestinal occlusion presents one of the most common postoperative
abdominal diseases. The incidence of the pathology, reported in various studies, is 90-95% after
laparotomies. Objective of the study. Presentation of a clinical situation-adherent intestinal occlusion,
appreciating the role of clinical examination, imaging in the diagnosis and evaluation of treatment.
Material and Methods. Patient X, female, aged 8 years. It is transferred through the air service after
48 hours postoperatively, after the second surgery on the abdomen, with accusations of diffuse
abdominal pain, repeated vomiting with gastric contents, lack of intestinal transit and gas emission.
Referral diagnosis: Intestinal occlusion. Interned in the Surgical RTI Section of CNȘP „ Results. In the
present case, we report that patients undergoing surgery require a clinical-paraclinical evaluation and
non-adherent treatment. Evaluated after 3 months postoperatively, the patient's condition is satisfactory.
Anti-inflammatory, non-stick treatment follows. Conclusion. Adherent intestinal occlusion is a current
problem, and the pathophysiological mechanism as well as the means of prevention and treatment
require further studies. Patients undergoing surgery on the abdomen through various techniques can
develop adherent processes.
Introducere. Ocluzia intestinală aderențială (mixtă) prezintă una din cele mai frecvente afecțiuni
abdominale postoperatorii. Incidența patologiei, raportată în diverse studii, este de 90-95% după
laparotomii. Scopul lucrării. Prezentarea unei situații clinice-ocluzie intestinală aderențială, apreciind
rolul examenului clinic şi imagistic în diagnosticul și evaluarea tratamentului. Material și Metode.
Pacienta X, de sex feminin, în vîrstă de 8 ani, transferată prin serviciul aviasan, după 48 ore postoperator,
după a II-a intervenție chirurgicală pe abdomen, cu acuze la dureri abdominale difuze, vome repetate cu
conținut gastric, lipsa tranzitului intestinal și emiteri de gaze. Diagnosticul de trimitere - ocluzie
intestinală, fiind internată în secția RTI chirurgicală. Rezultate. Prin prezentul caz raportăm că pacienții
supuși unor intervenții chirurgicale pe abdomen necesită o evaluare clinico-paraclinică în dinamică și
tratament antiaderențial la etape. Evaluată peste 3 luni postoperator, starea pacientei este satisfăcătoare.
Urmează tratament antiaderențial. Concluzii. Ocluzia intestinală aderențială prezintă o problemă
actuală, iar mecanismul fiziopatologic, cât și mijloacele de prevenire și cele de tratament, necesită studii
mai aprofundate.
