Therapeutic management of the migraine

Abstract

Background. The migraine is a chronic multifactorial pathology, characterized by recurrent headache attacks in subjects with genetic and biological predisposition, affecting 30% of the general population. Successful therapeutic management of the migraine approaches patients individually and multifacetedly. Objective of the study. Identifying the principles of the migraine pharmacotherapy, including interdisciplinary argumentation of the effectiveness of currently approved treatments, based on pathophysiological processes at the CNS level. Material and Methods. A literal review was performed, by selecting and analyzing articles from the HINARI, PubMed and Cochrane Library databases. Results. Recent scientific evidence reveals multiple targets for new medications, these being centered towards the modulation of neural activity, mediated by 5-HT1B, 5-HT1D, 5-HT1F, α1, and CGRP receptors. The mechanisms of action of specific antimigraine drugs result in limiting neuroinflammation and meningeal vasodilation and in reducing the hyperexcitability of the subcortical structures responsible for the migraine symptoms, which are induced by proinflammatory neurotransmitters (CGRP, substance P, neurokininA, etc.). Conclusion. The specific therapeutic management, abortive (ergots, triptans, ditans, gepants, isothiourea’s derivatives) and prophylactic (monoclonal antibodies anti-CGRP / antiCGRP receptor), demonstrates, according to international and national clinical studies, the efficacy in antimigraine treatment.

Introducere. Migrena este o patologie cronică multifactorială, caracterizată prin accese recurente cefalalgice la subiecții cu predispoziție genetică și biologică, afectând 30% din populația generală. Managementul terapeutic de succes al migrenei abordează pacienții individualizat și multilateral. Scopul lucrării. Identificarea principiilor farmacoterapiei în migrenă și argumentarea interdisciplinară a eficacității tratamentelor aprobate la momentul actual, în baza proceselor fiziopatologice la nivel de SNC. Material și Metode. A fost realizată o sinteză narativă a literaturii, prin selectarea și analiza articolelor din bazele de date HINARI, PubMed și Cochrane Library. Rezultate. Dovezile științifice recente relevă multiple ținte ale preparatelor farmacologice noi, acestea fiind centrate spre modularea activității neuronale, mediată prin intermediul receptorilor 5-HT1B, 5-HT1D, 5-HT1F, α1, R-CGRP. Mecanismele de acțiune a medicamentelor specifice antimigrenoase rezultă în limitarea neuroinflamației și a vasodilatației meningeale, reducându-se hiperexcitabilitatea indusă de neuromediatorii proinflamatori (CGRP, substanța P, neurokinina A, etc.) asupra structurilor subcorticale, responsabile de simptomatica migrenei. Concluzii. Managementul terapeutic specific abortiv (ergoți, triptani, ditani, gepanți, derivații izotioureici) și profilactic (anticorpi monoclonali antiCGRP / anti-receptorul CGRP) demonstrează eficacitate în tratamentul antimigrenos, conform studiilor clinice internaționale și naționale.