The assessment of gingival modifications in conventional periodontal therapy versus adjuvant therapy with platlet rich autoplasma

Abstract

Background. Modifications in gingival tissue are associated with each stage of the evolution of marginal periodontitis, representing a field of dispute between clinicians and researchers. Bleeding at probing, clinical attachment loss, periodontal pocket depth , being the main criteria for assessing them. Objective of the study. Analysis of dimensional changes modifications in the gums of patients with chronic marginal periodontitis, before and after conventional treatment and with platlet rich autoplasma. Material and Methods. 30 patients were selected in the study, who presented the diagnosis of chronic marginal periodontitis with different forms. In the initial stage of treatment and post-conventional treatment and the adjuvant with autoplasm enriched with platelets, each patient underwent: photostatic examination, periodontal status assessment, radiological examination, analysis of models. Results. Following the analysis of the results of conventional initial versus adjuvant periodontal treatment methods with platelet rich autoplasma, changes in the level of the free gingival margin, CAL, were observed, establishing that platelet rich autoplasma treatment has a much faster and increased efficacy. Establishing the periodontal health on the 7th day, which represents a yield of 50% for mild forms and the restoration of the same parameters on the 10th day for medium and medium-severe forms, with a higher yield about 30%. Conclusion. The study was conducted to determine the role of platelet rich autoplasma in patients with marginal periodontitis versus conventional periodontal treatment. Adjuvant autoplasma treatment demonstrating much faster recovery of CAL, no bleeding on probing and decreased inflammation.

Introducere. Modificările țesuturilor gingivale sunt asociate cu fiecare etapă de evoluție a parodontitelor marginale, reprezentând un teren de dispută între clinicieni și cercetători. Sângerarea la sondare, pierderea atașamentului clinic, adâncimea pungilor parodontale, reprezentând criteriile principale. Scopul lucrării. Analiza modificărilor dimensionale ale gingiei pacienților cu parodontită marginală cronică, pre și post tratament convențional și cel cu autoplasmă îmbogățită cu trombocite. Material și Metode. Au fost selectați, în studiu, 30 de pacienți, ce prezentau diagnosticul de parodontită marginală cronică, de diferite forme. La etapa inițială de tratament și post tratament convențional și cel adjuvant cu autoplasmă îmbogățită cu trombocite, fiecărui pacient i-au fost efectuate: examenul fotostatic, statusul parodontal, examenul radiologic și analiza modelelor. Rezultate. În urma analizei rezultatelor metodelor de tratament parodontal inițial convențional versus cel adjuvant cu autoplasmă îmbogățită cu trombocite, au fost observate modificări ale nivelului marginii gingivale libere și NAC, stabilind că tratamentul cu autoplasmă îmbogățită cu trombocite are o eficacitate mult mai rapidă și sporită, de restabilire a stării de sănătate parodontală la a 7-a zi, ceea ce reprezintă un randament de 50% pentru formele ușoare, și restabilirea acelorași parametri la a 10 -a zi, pentru forme medii și medii-grave, cu un randament mai sporit de circa 30 %. Concluzii. Studiul a fost realizat pentru a stabili rolul autoplasmei îmbogățită cu trombocite la pacienții cu parodontite marginale versus tratamentul parodontal convențional. Tratamentul adjuvant cu autoplasmă demonstrând restabilirea mult mai rapidă a NAC, absența sângerării și a inflamației.