Bisphosphonate related osteonecrosis of the jaws in patients with osteoporosis

Abstract

Background. Osteonecrosis of the jaws induced by bisphosphonates is a pathology of the oral cavity characterized by the presence of ulcers, exposure to necrotic bone tissue and secondary complications. Bisphosphonates are used as the first-line treatment for osteoporosis. Objective of the study. Study of the literature on the influence of antiresorptive medication on the jaws. Determination of methods to reduce the complications of osteonecrosis of the jaws induced by bisphosphonates in patients with osteoporosis. Material and Methods. The study included 3 patients who were given bisphosphonates, of which 2 were oral and 1 intravenous. Female patients aged DE-65 years; LV-85 years and VM-73 years. Clinical examination, radiological examination (OPG and CBCT), osteodensitometry and analysis of the beta cross-laps bone marker, rheumatologist consultation were performed. Results. The examination and treatment of patients was in 2 cases in ambulatory and in one case in stationary condition, being under supervision for an average of 1 year. Clinically it is characterized by pain, inflammation, bone exposure more than 2 months, suppuration. The betacrosslaps bone marker is DE- 0.26 ng / mL LV-0.22 ng / mL VM-0.24 ng / mL. Carrying out the consultation with the rheumatologist. The radiological examination reflects sinusitis, irregular bone margins, increased porosity and in a clinical case the detachment of the bone fragment. The medical and surgical treatment was performed, healing the oral cavity. Conclusion. Early detection of bisphosphonate-induced osteonecrosis, as well as interdisciplinary collaboration with a rheumatologist reduces the occurrence of osteoporosis.

Introducere. Osteonecroza maxilarelor indusă de bisfosfonați reprezintă o patologie a cavității bucale, caracterizată prin prezența ulcerațiilor, expunerea țesutului osos necrotic și a complicațiilor secundare. Bisfosfonaţii se utilizează ca tratament de primă intenţie pentru osteoporoză. Scopul lucrării. Evaluarea măsurilor de prevenție și a planului de tratament a osteonecrozei maxilarelor indusă de bisfosfonați, la pacienții cu osteoporoză. Material și Metode. În studiu sunt incluse 3 paciente cărora li s-au administrat bisfosfonați, dintre care la două dintre ele - pe cale orală și una - intravenos. Pacientele de sex feminin cu vârstele de DE-65 ani; LV-85 ani si VM- 73 ani. S-a efectuat examenul clinic, examenul radiologic (OPG si CBCT), osteodensitometria și analiza markerului osos beta cross-laps, consultația medicului reumatolog. Rezultate. Examinarea și tratarea pacienților a fost în 2 cazuri, în condiții de ambulator și în unul- de staționar, fiind sub supraveghere în medie timp de 1 an. Clinic se caracterizează prin durere, inflamație, expunere osoasă mai mult de 2 luni, supurație. Markerul osos betacrosslaps este la DE-0,26 ng/mL, LV-0,22 ng/mL, VM- 0,24 ng/mL. Efectuarea consultației cu medicul reumatolog. Examenul radiologic reflectă sinusită, margini osoase neregulate, porozitate sporită și într-un caz clinic detașarea fragmentului osos. S-a realizat tratamentul medicamentos și chirurgical, asanându-se cavitatea bucală. Concluzii. Depistarea precoce a osteonecrozei indusă de bisfosfonați, precum și colaborarea interdisciplinară cu medicul reumatolog determină o micșorare a apariției complicațiilor secundare.