Clinical and evolution particularities of systemic sclerosis in patients with SARS-CoV-2 infection

Abstract

Background. As systemic sclerosis is an autoimmune disease, it is considered an independent risk factor for SARS Cov2 virus infection with the frequent development of severe forms and long-term consequences. Objective of the study. Analysis of the frequency, severity, and consequences of SARS Cov2 infection in patients with systemic sclerosis. Material and Methods. 149 patients with systemic sclerosis were contacted or monitored, of which only 2 were male. The mean age of the subjects included in the study was 56.3 ± 4.3 years. The average duration of the disease - 12.8 ± 4.1 years, with the diffuse form of the disease were 46 (30.9%) and the limited 103 (69.1%) patients. 87 (58.4%) of the patients had pre-existing lung damage and 73 (49%) of them receive Results. The results showed that out of the 149 patients, 12 (8.1%) reported symptoms and tested positive for SARS Cov2 infection. Of these, 3 (25%) were diagnosed with a mild form of the disease, 7 (58.3%) with a moderate form and 2 (16.7%) suffered from a severe form of infection. Of those infected, 9 (75%) were hospitalized, all with preexisting lung damage (interstitial pneumonia). No deaths were reported. In the postCovid period, 4 patients reported persistent diarrhea, 3 - worsening of vascular changes, 6 - a pronounced myasthenia and 10 - prolonged fatigue.. Conclusion. The study showed a sufficiently high rate of SARS Cov2 disease in patients with systemic sclerosis, especially in those with pre-existing lung damage. A slow recovery was also observed in the period after infection with the aggravation of some manifestations of the disease.

Introducere. Sclerodermia sistemică fiind o boală autoimună, se consideră un factor de risc independent pentru infectarea cu virusul SARS Cov-2 cu dezvoltarea frecventă a formelor grave și consecințe pe termen lung. Scopul lucrării. Studierea frecvenței și a particularităților infecției cu SARS Cov-2 la pacienții cu sclerodermia sistemică. Material și Metode. Au fost contactați sau supravegheți 149 de pacienți cu sclerodermie sistemică, dintre care doar 2 au fost de sex masculin. Vârsta medie a subiecților incluși în studiu a constituit 56,3±4,3 ani. Durata medie a maladiei – 12,8±4,1 ani, cu forma difuză a bolii au fost 46 (30,9%) și cea limitată – 103 (69,1%) pacienți. Afectarea pulmonară preexistentă au avut 87 (58,4%) dintre ei. Rezultate. Rezultatele înregistrate au demonstrat că din cei 149 pacienți, 12 (8,1%) au relatat simptome și au fost testați pozitivi pentru infecția cu SARS Cov-2. Dintre aceasta –3 (25%) au fost diagnosticați cu forma ușoară a bolii, 7 (58,3%) cu forma medie și 2 (16,7%) au suferit de forma gravă a infecției. Dintre cei infectați 9 (75%) au fost internați, toți fiind cu afectarea pulmonară preexistentă (pneumopatie interstițială). Decese nu au fost înregistrate. În perioadă post Covid, 4 pacienți au relatat o diaree persistentă, 3 – agravarea modificărilor vasculare, 6 – o miastenie pronunțată și 10 - fatigabilitatte prelulngită. Concluzii. Studiul efectuat a demonstrat rata înaltă a îmbolnăvirii cu SARS Cov-2 printre pacienții cu sclerodermie sistemică, în special la cei cu afectarea pulmonară preexistentă. La fel s-a observat o recuperare lentă cu agravarea unor manifestări ale bolii.