Abstract:
Introducere
Cardiotoxicitatea Dx se manifestă
prin periclitarea relaxării
diastolice, ceea ce impune
sistarea administrării acesteia la
pacienţii suferind de boli
oncologice.
Scopul:
Evaluarea in vitro a perturbărilor
relaxării diastolice caracteristice
cardiotoxicității Dx.
Material şi metode
Au fost analizate 2 loturi: martor
şi cel cu Dx, a cîte 9 şoareci albi de
laborator per lot. Afecțiunea Dx sa reprodus prin adm. i/p a Dx
(doza cumulativă 16 mg/kg în 2
săptămâni, 2 inj./per săptămână
în doza de 4,0 mg/kg). Cordul
izolat a fost perfuzat în regim
izovolumic sau de lucru respectiv
după metoda Langendorff și
Neely-Rovetto, fiind estimați
indicii funcționali ai VS în cadrul
diferitor probe de efort.
Rezultate: Cardiotoxicitatea Dx s-a
impus prin afectarea relaxării diastolice
atestată și în regim fiziologic de perfuzie
a cordului izolat manifestată prin
creșterea PTDVS și a valorii stiffnessul-ui
diastolic cu 168% și respectiv 109% în
lotul cu Dx față de martor (fig. 1). Jetul aortic s-a redus cu 40,47%, fapt ce a
determinat pe fondalul diminuării FC cu
31,65% și micșorarea DC cu 36,9% (fig.
2). Atât în regim fiziologic cât și în proba de efort
cu presiunea de umplere a AS minimală (5 cm
col.H2O) s-a atestat o depreciere indicelui
velocității relaxării izovolumice -dP/dT față
de lotul martor (fig 3). Concluzii: În plan funcțional cardiotoxicitatea Dx se impune prin afectarea diastolei,
manifestările incipiente ale reducerii rezervei diastolice, fiind creșterea PTDVS,
micșorarea -dP/dT max și periclitarea relației volum - presiune a VS, care depreciază
perfuzia coronariană.
