Particularitățile clinico-evolutive ale sclerodermiei sistemice la pacienții cu infecția SARS Cov2

Abstract

Introducere Sclerodermia sistemică fiind o boală autoimună, se consideră un factor de risc independent pentru infectarea cu virusul SARS Cov2 cu dezvoltarea frecventă a formelor grave și consecințe pe termen lung. Riscul este crescut în special la pacienții sclerodermici cu afectări vasculare și pulmonare preexistente (foto 1 și 2). Materiale și metode Au fost contactați sau supravegheți 149 pacienți cu sclerodermie sistemică, dintre care doar 2 au fost de sex masculin. Vârsta medie a subiecților incluși în studiu a constituit 56,3±4,3 ani. Durata medie a maladiei – 12,8±4,1 ani, cu forma difuză a bolii au fost 46 (30,9%) și cea limitată 103 (69,1% ) pacienți. Afectarea pulmonară preexistentă au avut 87 (58,4%) dintre pacienți (foto 2) și 73 (49%) din ei administrau terapie imunosupresivă. Rezultate Rezultatele înregistrate au demonstrat că din cei 149 pacienți, 12 (8,1%) au relatat simptome și au fost testați pozitivi pentru infecția cu SARS Cov2. Dintre aceasta 3 (25%) au fost diagnosticați cu forma ușoară a bolii, 7 (58,3%) cu forma medie și 2 (16,7%) au suferit de forma gravă a infecției. Dintre cei infectați 9 (75%) au fost internați, toți fiind cu afectarea pulmonară preexistentă (pneumopatie interstițială). Decese nu au fost înregistrate. În perioadă postCovid 4 pacienți au relatat o diaree persistentă, 3 – agravarea modificărilor vasculare, 6 – o miastenie pronunțată și 10 - fatigabilitatte prelulngită. Concluzii Studiul efectuat a demonstrat rata suficient de înaltă a îmbolnăvirii cu SARS Cov2 printre pacienții cu sclerodermie sistemică, în special la cei cu afectarea pulmonară preexistentă. La fel s-a observat o recuperare lentă în perioada după infecție cu agravarea unor manifestări ale bolii sau a manifestărilor constituționale.