Abstract:
Introducere: Anomaliile dento-maxilare (ADM) sunt caracterizate prin tulburări de creștere și dezvoltare ale
dinților și oaselor maxilare, se pot produce în toate din cele 3 planuri de referință: sagital, vertical și transversal,
fiecare anomalie fiind caracterizată atât dento-alveolar, cât și scheletal. În clasificarea lui Angle clasa III cuprinde
anomaliile, în care raportul primilor molari permanenți este mezializat cu mai mult de 2mm. Țările din Sud-Estul
Asiei au aratat o maximă a prevalenței malocluziei clasa III- 15,80%, pe când în Europa 4,88%. Ker si al. au
dezvoltat câțiva indicatori cefalometrici și au raportat necesitatea intervenției chirurgicale la pacienții cu
malocluzie clasa III ce au unghiul ANB <-4°, înclinarea incisivilor inferiori <83 °. Stellzing-Eisenhauer si al. în
studiul lor adaugă ca analiza Wits e decisivă în distingerea hotarului dintre tratament ortodontic și intervenție
chirurgicală, de aceea o medie Wits cu valoarea -4,6 ± 1.7 mm e potrivită pentru un camuflaj ortodontic, pe când
valoarea -12 ± 4,3 mm impune chirurgia ortognatică.
Scopul lucrării: Evaluarea tratamentului complex ortodontic-chirurgical în anomalia dento-maxilară clasa III
Angle.
Materiale și metode: Prezentare caz clinic. Pacienta R.O. F/32 ani s-a adresat la clinica stomatologică „Omni
Dent”, după ce a finisat etapa ortodontică de decompensare (1 an) din cadrul tratamentului complex ortodonticchirurgical,
pentru etapa chirurgicală. Intervenția chirurgicală propriu-zisă s-a efectuat în secția de chirurgie oromaxilo-
facială din cadrul IMSP IMU. La această etapă, la examinarea exobucală, s-a apreciat mărirea etajului
inferior al feței, profil concav, prognatism mandibular, asimetrie facială. Endobucal: raport canin și molar
mezializat, ocluzie inversă frontală cu overjet negativ, inocluzie verticală. S-a investigat prin OPG, CBCT, TRG
(Figura 1) ( ANB= -4°, Wits= -9,6°, SNGoGn= 39,8°, U1-SN=102°, L1-MP=92,3°). A urmat digitalizarea arcadelor
dentare utilizând scanerul intraoral Trios 3(3Shape), cu obținerea imaginilor 3D ale scheletului osos, țesuturilor
moi și dinților, simularea mai multor intervenții chirugicale, alegerea celei optime pentru caz și transferul planului
virtual în sala de operație cu ajutorul ghidurilor chirurgicale și splinturilor ocluzale.
Rezultate: Operația chirurgicală( Figura 4) constă în efectuarea osteotomiilor sagitale a ramurilor mandibulei
după Obwegeser(1954), modificată de Dal-Pont(1961), deplasarea fragmentelor osteotomiate spre posterior cu
4,5mm, cu rotația în sens invers acelor de ceasornic. Pentru maxilar este caracteristică osteotomia de tip Le Fort I,
completată cu 2 osteotomii segmentate paramediane, adaptarea ocluziei s-a realizat cu ajutorul splintului ocluzal.
În așa mod, blocul maxilar s-a expansionat cu 9 mm, s-a deplasat anterior cu 3 mm și s-a adus spre linia mediană.
A urmat genioplastia cu reducerea (5 mm) și distalizarea mentonului. Perioada de recuperare a decurs
corespunzător traumatismului operator, fără complicații. După consolidarea fragmentelor, a urmat tratamentul
ortodontic post-chirurgical. Pacienta a fost monitorizată la 1,2,4,6 luni postoperator (Figura 2).Postoperator, s-a
vizualizat o ameliorare a aspectului facial din față, cât și din profil, a proporționalității etajelor feței, cu
minimalizarea dereglărilor funcționale (Figura 3), prin modificări ale indicilor cefalometrici. S-a corectat
retrognatismul maxilar și prognatismul mandibular, cele 2 maxilare aflându-se într-o poziție favorabilă față de
baza craniului. Fața e proporțională prin egalarea etajelor feței și s-a îmbunătățit simetria facială (tabelul 1).
Concluzii: Indicii cefalometrici descriși în literatura de specialitate despre distingerea hotarului dintre tratament
ortodontic și intervenție chirurgicală au avut un aport vădit pentru a decide tactica de tratament,iar metodele digitale de
planificare chirurgicală au devenit un instrument prețios în individualizarea tratamentului și reabilitarea armonioasă a
pacienților cu ADM. Pacienții cu discrepanțe sagitale, transversale și un profil hiperdivergent sunt un exemplu de caz
complex care necesită tratamentul ortognatic pentru a obține un rezultat estetic, functional și stabil. Succesul intervenției
chirurgicale e susținut de ameliorarea aspectului facial la pacienta R.O., precum și de schimbările cefalometrice enumerate
în tabelul 1.
