Utilizarea antimicoticelor la pacienţii spitalizaţi cu COVID-19

Abstract

Introducere. Coinfecţiile și/sau infecţiile secundare bacteriene și fungice la pacienţii cu COVID-19 pot constitui o cauză de agravare a stării și de deces, iar raţionalitatea administrării preparatelor antibacteriene și antimicotice necesită o abordare multidisciplinară. Scopul lucrării a fost identificarea preparatelor antimicotice prescrise la pacienţii spitalizaţi cu COVID-19, supuși tratamentului antibacterian, și evaluarea raţionalităţii administrării și determinarea terapiilor alternative. Material și metode. Au fost selectate și analizate 300 de fișe ale pacienţilor cu COVID-19 spitalizaţi în secţiile reprofilate din cadrul IMSP SCM ,,Gheorghe Paladi”. S-a evaluat prescrierea preparatelor antibacteriene și antimicotice. S-a efectuat reviul literaturii în vederea elucidării raţionalităţii administrării preparatelor antibacteriene și antimicotice. Rezultate. La 93% din pacienţii internaţi cu COVID-19 au fost prescrise preparate antibacteriene din diverse grupe (cefalosporine, fluorochinolone, peniciline, macrolide, aminoglicozide) și la toţi acești pacienţi s-au administrat antimicotice (fluconazol, fluconazol + nistatină). La 9 bolnavi s-au indicat probiotice (linex, subtyl). Sensibilitatea Candidei la preparatele antimicotice a fost determinată la 5 pacienţi care a demonstrat rezistenţă la grupa azolică (itraconazol, fluconazol, clotrimazol) și sensibilitate la amfotericina B și nistatină. Concomitent 100% pacienţi au urmat tratament cu glucocorticoizi (dexametazonă), iar 5% cu tocilizumab. Concluzie. Prescrierea preparatelor antibacteriene și antimicotice, posibil, a fost determinată de diagnostic, tabloul clinic, datele radiologice și de laborator, precum și de utilizarea concomitentă a terapiei antiinflamatoare (glucocorticoizi, antagoniștii IL-6) patogenetice de combatere a furtunii citokinice. Utilizarea medicamentelor antimicotice poate fi argumentată de necesitatea de a preveni dezvoltarea infecţiei micotice secundare determinate de tratamentul antibacterian și efectului de imunosupresie al preparatelor antiinflamatoare, îndeosebi al tocilizumabului.

Introduction. Bacterial and/or secondary bacterial and fungal infections in patients with COVID-19 may be a cause of aggravation and death, and the rationality of antibacterial and antifungal administration requires a multidisciplinary approach. The purpose of the research was identification of antifungal preparations prescribed to patients hospitalized with COVID-19, exposed to antibacterial treatment, and assessment of the rationality of administration and determination of alternative therapies. Material and methods. 300 medical prescription sheets of patients with COVID-19 hospitalized in the reprofiled sections of the MCH ”Gheorghe Paladi” were selected and analyzed. The prescription of antibacterial and antifungal preparations was evaluated. The literature review was performed in order to elucidate the rationality of the administration of antibacterial and antifungal drugs. Results. In 93% of patients hospitalized with COVID-19, antibacterial preparations from various groups (cephalosporins, fluoroquinolones, penicillins, macrolides, aminoglycosides) were prescribed and in all these patients, antifungals (fluconazole, fluconazole + nystatin) were administered. Nine patients received probiotics (linex, subtyl). Candida susceptibility to antifungal preparations was determined in 5 patients and demonstrated resistance to the azole group (itraconazole, fluconazole, clotrimazole) and sensitivity to amphotericin B and nystatin. At the same time, 100% of patients received glucocorticoid therapy (dexamethasone) and 5% – tocilizumab. Conclusion. The prescription of antibacterial and antifungal preparations, possibly, was determined by diagnosis, clinical picture, radiological and laboratory data, as well as by the concomitant use of pathogenetic anti-inflammatory therapy (glucocorticoids, IL-6 antagonists) to combat cytokine storm. The use of antifungal drugs can be argued by the necessity to prevent the development of secondary fungal infection caused by antibacterial treatment and the immunosuppressive effect of anti-inflammatory drugs, especially tocilizumab.