Consilierea spirituală a deținuților în îngrijire paliativă: studiu bioetic

Abstract

Rezumat Introducere. Întru susţinerea evoluţiei practico-ştiinţifică a medicinii în mediul penitenciar şi depăşirea perturbaţiilor etice existente în perioada îngrijirii paliative se va desfăşura prin abordarea interconexiunilor medicină - morală - instituţii penitenciare medicale - societate. În calitate de suport de referinţă, având actualitatea şi importanţa problemei, scopul trasat pentru valorificarea ştiinţifică este de a configura problemele teoretice şi practice ale bioeticii sociale cu aplicabilitate eficientă a consilierii spirituale a deţinuţilor bolnavi terminali. Material şi metode. Cercetarea ştiinţifică s-a realizat prin reperele teoretico-metodologice de bază: abordarea sistemico-structuralistă, metoda bioetică, analiza sinergetică, corelarea concepţiilor vital-morale în activitatea de îngrijire paliativă a deţinuţilor în fază terminală. S-a evidenţiat oportunitatea unor comparaţii a situaţiilor din ţară cu alte instituţii penitenciare similare din Europa. Rezultate. Condiţiile autohtone de detenţie a bolnavilor terminali sunt precare. Dacă tabloul stării de sănătate a pacienţilor din îngrijirea paliativă a societăţii moderne este sub normă, cu atât mai mult în mediul penitenciar. Conştientizarea importanţei problemei abordate, indiferent de mediu social, va contribui la fundamentarea unei paradigme ştiinţifice polidisciplinare, dedicate consilierii spirituale a pacienţilor bolnavi terminali, tratată prin prisma reperelor bioetice. Realizarea unui studiu pentru evidenţierea aspectelor bioetice necesare pregătirii viitorilor specialişti în medicină, cu activitate de îngrijire paliativă a deţinuţilor în fază terminală. Concluzii. Aplicabilitatea serviciilor de asistenţă spirituală în mediul penitenciar, cu precădere a deţinuţilor bolnavi terminali, va elabora modalităţi eficace de optimizare al climatului medical-spiritual specific traiului privat de libertate, cu repercusiuni pozitive a modului de viaţă paliativ. Subiectul serveşte eminamente şi întregirii siluetei bioeticii sociale prin abordarea principiilor şi imperativelor ei. Eticolarizarea procesului medical-spiritual a deţinuţilor bolnavi terminali va coagula tendinţele pluridisciplinare în stabilirea unei relaţii corecte şi eficiente între deţinut şi medic, deţinut şi societate, deţinut şi familie.

Abstract Introduction. In order to support the practical and scientific evolution of medicine in the penitentiary environment and to overcome the existing ethical perturbations, the palliative care period will be carried out by approaching the interconnections medicine - moral - medical penitentiary institutions - society. As reference support, given the timeliness and importance of the issue, the purpose for scientific valorization is to set up the theoretical and practical problems of social bioethics with effective applicability of the spiritual counseling of terminally ill detainees. Material and methods. The scientific research was carried out by the basic theoretical and methodological landmarks: the systemic-structural approach, the bioethical approach, the synergistic analysis, the correlation of the vitalmoral concepts in the palliative care of the detainees in the terminal phase. It highlights the opportunity to compare the situation in the country with other similar penitentiary institutions in Europe. Results. Our nowadays conditions of detention of terminally ill patients are precarious. If, in general, the palliative care in modern society is under normality, in the penitentiary environment the situation is worse. Awareness of the importance of the problem addressed, regardless of the social environment, will contribute to the foundation of a multidisciplinary scientific paradigm dedicated to the spiritual counseling of terminally ill patients, treated in terms of bioethics. A first step would be to carry out a study highlighting the bioethical aspects necessary for the training of future medical specialists who are taking palliative care of prisoners in the terminal phase. Conclusions. The applicability of the spiritual assistance services in the penitentiary environment, especially on the terminally ill detainees, will elaborate effective ways to optimize the medical-spiritual climate specific to prisoners, with positive repercussions of the palliative lifestyle. The case serves as well as integrating the silhouette of social bioethics by addressing its principles and imperatives. The etiology of the medicalspiritual process of the terminally ill detainees will coagulate the multidisciplinary tendencies in establishing a fair and efficient relationship between the detainee and the physician, the detainee and society, the detainee and the family.