Tratamentul donatorilor potenţiali de rinichi

Abstract

Rezumat. Luând în consideraţie faptul, că în instituţiile medicale sunt diagnosticaţi un număr anumit de donatori potenţiali de organe, tratamentul adecvat al acestor pacienţi are o importanţă majoră pentru prelevare şi transplantare. Odată ce a fost apreciată „moartea cerebrală”, „tratamentul pacientului" este considerat ca „tratamentul donatorului de organe”. Cunoaşterea proceselor patofiziologice care survin până şi după moartea cerebrală vor contribui esenţial la aplicarea terapiei intensive, în scopul evitării instabilităţii microcirculatorii şi afecţiunilor ischemice ale organelor. Ventilarea mecanică şi evitarea hipotensiei sunt proceduri terapeutice destul de esenţiale, însă şi alte modificări clinice necesită a fi preîntâmpinate şi tratate (hipotermia, diabetul insipid, diverse coagulopatii, diselectrolitemii, etc.).

Summary. Taking into consideration the fact that hospitals miss a significant number of potential organ donors theirs correct treatment is one of the most important moments in the process of organ retrieve l/transplantation. Immediately after the diagnosis of death the „patient treatment” becomes the „organ donor treatment”. The knowledge of the pathophysiological events that precede and follow brain death facilitates early and adequate intensive treatment, preventing severe circulatory imbalance and ischaemic organ damage. Mechanical ventilation and prevention/treatment of hypotension are the most important therapeutic procedures, but other clinical events (hypothermia, diabetes insipidus, coagulation defects, electrolytic imbalance) due to the irreversible loss of the feed-back regulatory mechanisms must be meticulously treated.