Abstract:
Summary
Until long time the most important way of the benign prostatic
hyperplasia (BPH) symptoms treatment was considered the surgical cure consorted by reduced mortality (0,2%) and complications frequency (18%). In connection with this a lot of patients
who are recommended the surgical intervention tend to obtain a
therapeutically treatment. In our study were included 30 patients
with BPH, acute and chronic prostatitis who had no direct indications for surgical intervention. The drug Adenoprosin was administrated in the shape of suppository once a day during 2 month.
All the patients were subjected to an investigational algorithm in
concordance with the International Consultation on BPH recommendations. The treatment results determined the harmless and
the efficiency of the drug treatment, the initiation time, the therapy
duration and the multitude necessity of its application. In these
patients (96-98%) Adenoprosin exert a fast and an essential improvement of general symptoms and urodinamic parameters in
the first 3-4 weeks of administration with there further keeping
during 4-6 months after the treatment.
Scopul şi sarcinile: Aprecierea eficacităţii, toleranţei şi
acţiunii preparatului biologic activ Adenoprosin în combinaţie
cu tratamentul antiinflamator nespecific şi ca monoterapie la
începutul studiului, o lună şi două luni de tratament.
M ateriale şi m etode. In studiu au fost incluşi 30
pacienţi la care lipseau indicaţiile chirurgicale, dintre care:
16 cu simptome moderat pronunţate ale adenomului de
prostată, 10 pacienţi cu procese inflamatorii ale prostatei
(cronică, faza remisie şi acutizare) şi 4 pacienţi cu sindrom
algic al bazinului mic. Adenoprosin s-a administrat sub fomă
de supozitorii o dată pe zi seara, timp de 1-2 luni. Vîrsta
medie a pacienţilor cu HBP a fost de 62,5 ani (50-79 ani), iar
a celor cu prostatită cronică şi sindrom algic de (20 - 48 ani),
în mediu 38,6 ani. Criteriile de includere: Polakiurie nocturnă
1-5 ori; Viteza maximă a jetului urinar 1 10 şi L 13; Volumul
mărit al prostatei > 30 cm3 ; Nivelul seric PSA < 6 ng/ml;
Volumul urinei rezid.< 150 ml; Pacienţii cu prostatită cronică
(faza latentă şi acutizare) cu sindrom algic în regiunea
bazinului mic cu o durată mai mare de 3 luni. Toţi pacienţii
cu HBP, prostatită cronică şi sindrom algic au fost supuşi
unui algoritm de investigaţii în conformitate cu recomandările
Consultaţiei Internaţionale pe HBP (Paris, 1997), printre care:
aprecierea simptomelor IPSS şi QOL, tuşeu rectal (TR), UIV,
renografia cu I131, USG (transrectală), urofloumetria, PSA,
analiza biochimică a sîngelui.
Criteriile de excludere: intervenţii chirurgicale la prostată;
Cr de prostată sau vezicii urinare; infecţie recidivantă a căilor
urinare superioare; utilizarea tratamentului medicamentos în
ultimele 3 luni.
Indicii iniţiali ai afecţiunilor în cauză, determinaţi pînă
la administrarea preparatului la pacienţii suferinzi atît de
HPB, cît şi de prostatită în medie au fost: Polachiuria
nocturnă - 3,8 micţii pe noapte (de la 0 pînă la 5 pe noapte);
Volumul prostatei (conform datelor ecografice) ~ 28,9 cm3
(de la 24,2 pînă la 49,6 cm3); Volumul nodulului adenomatos:
2,3 cm3 (de la 1,1 pînă la 4,9 cm3); Volumul urinei reziduale
-37,3 cm3 (de la 0 pînă la 130 cm3); Viteza maximă a jetului
urinar - 12,0 ml/s (de la 9,2 pînă la 16,3 ml/s); Media
indexului IPSS la etapa de încadrare în studiu a fost 17,5,
iar indexul QOL m ediu 2,9; R eacţia inflam atoare a
secretului prostatic la microscopie (peste 15-20 leucocite
în cîm pul de vedere); A naliza secretului prostatei şi
urograma în limitele normei.
R e z u lta te . S-a observat că sim ptom ele HPB şi a
prostatitei, în urma tratamentului cu adenoprosin, se modificau
deja în timpul efectuării curei de tratament de la a 5 zi şi la
sfârşitul primei luni de la începutul administrării preparatului.
Dizuria ce avea loc la 22 pacienţi (8 pacienţi fără semne de
dizurie), a dispărut la 15 şi s-a micşorat la 7.
La majoritatea pacienţilor simptomele iritative dizurice
(sforţare la micţiune, jet urinar subţiat, senzaţie de evacuare
incompletă, senzaţii de usturime la micţie, dereglări imperative
a micţiei şi disfuncţiile erectile) şi-au pierdut acuitatea lor.
Dinamia pozitivă a acestor simptome persistă şi după a doua
lună de tratament, deşi era mai puţin pronunţată. Rezultatele
tratamentului au demonstrat, că la pacienţii cu HBP, care au folosit
adenoprosin, volumul mediu al adenomului la a 2 lună de
tratament nu a deviat esenţial faţă de valoarea medie iniţială a
lui, respectiv de la 2,3 cm3 (de la 1,5 pînă la 4,8 cm3) pînă la 1,9
(de la 1,4 pînă la 3,2 cm3), adică a scăzut cu 0,4 cm3 (13 %). La
pacienţii cu prostatită volumul mediu al prostatei s-a micşorat
de la 24,5 cm3 pînă la 31,3 cm3 . E de menţionat că datorită
reducerii componentului epitelial al tumorii şi a acţiunii
antiedematoase (antiinflamatoare) pronunţate a preparatului dat,
care, influenţează faza vasculară a inflamaţiei, permiabilitatea
capilarelor şi starea lor, are loc micşorarea volumului nodului
adenomatos la pacienţii cu HBP şi volumului prostatei la cei cu
prostatită. O scădere a indicilor IPSS de la 19,6 până la 12,8
ceea ce constituia cu 22 % la tratamentul de 2 luni la cei cu HBP
şi de la 5,4 pînă la 4,7 s-a apreciat la pacienţii cu prostatită, adică
cu 13 %. Dacă la (56 %) dintre pacienţi s-a depistat o
simptomatică medie iar la (42 %) o simptomatică severă a
simptomelor IPSS la momentul încadrării în studiu, atunci peste
2 luni de tratament numărul pacienţilor cu simptomatică severă
a scăzut brusc (13,2%), mărind corespunzător numărul de
pacienţi cu simptome medii (76 %) şi uşoare a simptomaticii
IPSS. La pacienţii cu prostatită deasemenea se observă o
îmbunătăţire evidentă a simptomaticii IPSS cu 19 %. E de
menţionat că spre sfârşitul tratamentului îmbunătăţirea
simptomaticii obstructive şi iritative s-a înregistrat la 98 % dintre
pacienţii cu HBP şi la 95 % la cei cu prostatită.
S-a determinat o îmbunătăţire a indicelui calităţii vieţii la
a doua lună de tratament cu 28 %, adică a scăzut de la 3,6
pînă la 2,6 pentru pacienţii cu HBP şi de la 2,4 şi pîna la 1,8
la cei cu prostatită, respectiv cu 25 %.
Au intervenit schimbări esenţiale şi în viteza maximă a
jetului urinar, s-a mărit la fiecare examinare a pacienţilor pe
parcursul studiului. Astfel la a 2 lună de tratament viteza
maximă a jetului urinar a crescut în medie cu 2,7 ml/s (28%)
faţă de valoarea iniţială la cei cu HBP şi cu 2,6 ml/s (19 %)
la cei cu prostatită. S-a redus în medie şi volumul urinei
reziduale cu 23,8 ml ( 55%). Nivelul AgPS seric sub acţiunea
tratamentului nu s-a modificat.
Efecte adverse în timpul tratamentului nu s-au depistat.
Nu s-au observat schimbări nici în plasma sanguină atât în
baza investigaţiilor hematologice, cât şi în a celor biochimice.
Discuţii. Micşorarea vădită, în progresie, a criteriului de
bază a eficacităţii (indicele IPSS) ne arată că adenoprosina a
îmbunătăţit esenţial simptomatica HBP adică, indicele IPSS
mediu iniţial s-a micşorat cu 22% peste 2 luni de tratament
la pacienţii cu HBP şi 13 % în grupa pacienţilor cu prostatită.
Iar îmbunătăţirea calităţii vieţii remarcată după 2 luni de
tratament a fost de 69,7 % la cei cu HBP şi de 83,6 % la cei
cu prostatită.
Ca rezultat al scăderii presiunii intravezicale la micţie, în
baza cercetărilor efectuate s-a observat o reducere obiectivă
a simptomelor obstrucţiei infravezicale la 98 % de pacienţi
trataţi cu adenoprosin. Peste o lună de tratament, pentru
ambele patologii simptomele manifestate s-au redus la 83%
de pacienţi, iar peste 2 luni indicii analogici constituiau 97
%. Tratamentul cu adenoprosin a demonstrat, în baza
cercetărilor efectuate o continuitate a rezultatelor. La 11
pacienţi cu HBP sa observat o creştere a volumului nodulului
adenom atos după o lună de tratament, iar la sfârşitul
tratamentului creşterea s-a stabilit doar la 7 pacienţi. Viteza
maximă a jetului urinar a crescut spre sfărşitul tratamentului
la 96,3% de pacienţi din ambele grupe pe parcursul a 2 luni
de tratament, cu o tendinţă de ameliorare concomitentă a
simptomaticii clinice.
Concluzii
1. Rezultatele tratamentului au determinat inofensivitatea
şi eficacitatea medicamentului, timpul iniţierii şi durata
terapiei, precum şi multitudinea necesităţilor de aplicare a
acestuia: - pentru prevenirea apariţiei şi micşorarea
simptomelor HPB, pentru reţinerea evoluţiei prostatitei,
pregătirea pacientului către intervenţia chirurgicală (tratarea
bolilor intercurente, etc).
2. La bolnavii cu HPB sau prostatită adenoprosin exercită
o ameliorare rapidă şi esenţială a simptomelor generale (la
96-98% dintre pacienţi) şi parametrilor urodinamici în primele
3-4 săptămîni de utilizare cu păstrarea lor ulterioară pe
parcursul a 4-6 luni după tratament.
3. Adenoprosin este efectiv şi poate fi pe larg utilizat în
tratament atât sub formă de monoterapie, cât şi ca element al
tratamentului complex.
4. Conform datelor clinice, preparatul este mai efectiv la
pacienţii cu HBP de gradului II- III, în structura căruia predomină
ţesutul epitelial şi componenta mecanică a obstrucţiei
infravezicale şi este destul de efectiv sub formă de supozitorii.