Abstract:
Summary
In this article we analysed the role and utility of Uroflometry for the patients with intravesical obstruction in the diagnosis and after the surgery.
Scopul lucrării. Aprecierea rolului şi a valorii
Uroflowmetriei la pacienţii cu obstrucţie infravezicală.
Material şi metode. Studiul a fost realizat pe un lot de
140 bolnavi (68 pacienţi cu adenom de prostată, 32 cu
adenocarcinom confirmat histologic, 42 pacienţi cu strictură
de uretră), efectuat la aparatul „Mediwatch”.
Rezultate. Datele preliminare au confirmat cert prezenţa
obstrucţiei infravezicale, prin scăderea Q max < 10,6 ± 1,1
ml/s la pacienţii cu adenocarcinom, Q max < 9,7 ± 0,9 ml/s la
bolnavii cu strictură postinflamatorie şi Q max < 9,1 ± 0,54
ml/s la subiecţii cu adenom de prostată. In toate 3 loturile sa stabilit mărirea timpului micţional. La pacienţii cu urină
reziduală mai mult de 160 ± 39,5 ml (76 pacienţi), forma
„dinţată” a curbei a determinat participarea la micţie şi a muşchilor abdominali. Rezultatele postoperatorii ale
uroflowmetriei la 6 luni şi la 1 an au confirmat lipsa obstrucţiei
infravezicale la bolnavii operaţi chirurgical deschis (adenom
de prostată, plastia uretrei) şi apariţia recidivelor la pacienţii
operaţi endoscopic (stricturi la uretră, adenocarcinom).
Discuţii. La pacienţii supravegheaţi în dinamică se
înregistrează scăderea severă a Q max, deseori cu apariţia
curbei „dinţate”, fapt ce caracterizează „vezica de luptă” şi
gradul decompensării detruzorului. Uroflowmetria confirmă
obstrucţia infravezicală şi este o metodă de evaluare a
pacientului postoperator, dar nu stabileşte cauza obstrucţiei.
Concluzii:
1. Uroflowmetria confirmă prezenţa obstrucţiei
infravezicale şi gradul de decompensare a detruzorului.
2. Uroflowmetria permite în mod inofensiv a evalua
postoperator pacientul şi a diagnostica precoce recidivele.
