Uroflowmetria în diagnosticul obstrucţiei infravezicale

Abstract

Summary In this article we analysed the role and utility of Uroflometry for the patients with intravesical obstruction in the diagnosis and after the surgery. Scopul lucrării. Aprecierea rolului şi a valorii Uroflowmetriei la pacienţii cu obstrucţie infravezicală. Material şi metode. Studiul a fost realizat pe un lot de 140 bolnavi (68 pacienţi cu adenom de prostată, 32 cu adenocarcinom confirmat histologic, 42 pacienţi cu strictură de uretră), efectuat la aparatul „Mediwatch”. Rezultate. Datele preliminare au confirmat cert prezenţa obstrucţiei infravezicale, prin scăderea Q max < 10,6 ± 1,1 ml/s la pacienţii cu adenocarcinom, Q max < 9,7 ± 0,9 ml/s la bolnavii cu strictură postinflamatorie şi Q max < 9,1 ± 0,54 ml/s la subiecţii cu adenom de prostată. In toate 3 loturile sa stabilit mărirea timpului micţional. La pacienţii cu urină reziduală mai mult de 160 ± 39,5 ml (76 pacienţi), forma „dinţată” a curbei a determinat participarea la micţie şi a muşchilor abdominali. Rezultatele postoperatorii ale uroflowmetriei la 6 luni şi la 1 an au confirmat lipsa obstrucţiei infravezicale la bolnavii operaţi chirurgical deschis (adenom de prostată, plastia uretrei) şi apariţia recidivelor la pacienţii operaţi endoscopic (stricturi la uretră, adenocarcinom). Discuţii. La pacienţii supravegheaţi în dinamică se înregistrează scăderea severă a Q max, deseori cu apariţia curbei „dinţate”, fapt ce caracterizează „vezica de luptă” şi gradul decompensării detruzorului. Uroflowmetria confirmă obstrucţia infravezicală şi este o metodă de evaluare a pacientului postoperator, dar nu stabileşte cauza obstrucţiei. Concluzii: 1. Uroflowmetria confirmă prezenţa obstrucţiei infravezicale şi gradul de decompensare a detruzorului. 2. Uroflowmetria permite în mod inofensiv a evalua postoperator pacientul şi a diagnostica precoce recidivele.