Summary. Myopia is one of the most common eye disorders, with a high incidence and prevalence worldwide. Currently, according to the
literature, one of the most effective methods of treatment in stopping the progression of myopia is orthokeratological treatment.
Anisometropic amblyopia was clinically identified in 1743 by George Louis Leclerc, Count of Buffon, who proposed a treatment
that is still applied today. Anisometropic amblyopia continues to be treated by optical correction applied separately or in
combination with occlusion or other therapies.
Actualitate. Miopia este etichetată drept una
dintre cele mai frecvente tulburări oculare, cu o
incidență și o prevalență ridicate la nivel mondial. În
prezent, conform literaturii de specialitate, una dintre
cele mai eficiente metode de tratament în stoparea
progresării miopiei este tratamentul ortokeratologic.
Ambliopia anizometropică a fost identificată
clinic în 1743 de către George Louis Leclerc, Count
de Buffon, care a propus un tratament aplicat și în
prezent. Ambliopia anizometropică continuă să fie
tratată prin corecție optică aplicată separat sau în
combinație cu ocluzie sau alte terapii.
Scopul studiului. Evaluarea progresării miopiei
la pacienții cu ambliopie anizometropică care
au efectuat tratament ortokeratologic combinat cu
terapia vizuală.
Metode. Cazurile clinice au fost divizate în patru
loturi a câte 16 ochi, în dependență de gradul miopiei
(mic sau mediu) și prezența sau lipsa ambliopiei.
Rezultate. Aplicarea tratamentului combinat
timp de 3 ani a determinat stoparea miopiei conform
sferoechivalentului de la 0,94 D până la 0,28 D
la pacienții cu ambliopie și miopie de grad mic și de
la 0,93 D până la 0,06 la cei fără ambliopie. Valorile
axei antero-posterioare au avut o dinamică similară,
diferențele fiind statistic semnificative (p<0,001). La pacienții cu miopie de grad mediu evoluția miopiei a
avut o dinamică asemănătoare, însă mai semnificativă
la pacienții fără ambliopie: de la 1,54 D până la 0,06
D, în comparație cu pacienții cu ambliopie – de la
1,38 D până la 0,28 D. După 3 ani de studiu, gradul de
anizometropie s-a redus de la 3,43 D până la 3,18 D
(p>0,05), corelația dintre gradientul anual de progresare
a miopiei și gradul anizometropiei fiind directă
(R² = 0,8846). Acuitatea vizuală corijată în funcție de
gradul ambliopiei a avut, de asemenea, o dinamică
pozitivă: de la 0,63 până la 0,97 în cazurile cu ambliopie
de grad mic și de la 0,26 până la 0,72 în cazurile
cu ambliopie de grad mediu, diferența statistică între
loturi fiind înalt veridică (p<0,001). Volumul absolut de
acomodare a avut dinamică comparativă și s-a majorat
de la 7,0 până la 12,0 la pacienții cu ambliopie de grad
mic și de la 2,2 până la 9,5 la pacienții cu ambliopie
de grad mediu. Diferențele statistice dintre rezultatele
obținute au fost înalt veridice (p<0,001).
Concluzii. Studiul efectuat a demonstrat că la
pacienții cu ambliopie gradientul anual de progresare
a miopiei a fost statistic semnificativ mai mare
în comparație cu pacienții fără ambliopie, indiferent
de gradul miopiei.
