Summary. Amniotic membrane transplantation is currently being used for a continuously widening spectrum of ophthalmic indications
thanks to the amniotic membrane’s unique combination of properties, including the facilitation of epithelial cells migration,
the reinforcement of basal cellular adhesion, and the stimulation of epithelial differentiation. This review explores the everexpanding ophthalmological indications for the use of human amniotic membranes.
Actualitatea temei. Transplantul de membrană
amniotică (TMA) are o tradiție îndelungată
în chirurgia oftalmologică și a devenit foarte popular
recent, datorită metodelor nou dezvoltate de
conservare a țesuturilor. S-a demonstrat că membrana
amniotică (MA) are proprietăți antiinflamatorii,
antifibrotice, anti-angiogenice și regenerative.
TMA este utilizat cu succes nu doar în restabilirea
integrității corneene, dar și în reconstrucția defectelor
conjunctivale după îndepărtarea pterigionului,
leziunilor conjunctivale și simblefaronului.
Scopul studiului. Revizuirea celor mai recente
indicații oftalmologice pentru TMA și prezentarea
noilor abordări de tratament al patologiei de
suprafață oculară, utilizând MA.
Materiale și metode. În acest studiu am trecut
în revistă literatura de specialitate în vederea analizării
datelor actuale despre aplicațiile MA în managementul
chirurgical al patologiei de suprafață oculară și am rezumat rezultatele diferitor abordări chirurgicale.
A fost efectuată o căutare sistematică a literaturii
pe PubMed pentru lucrări publicate între anii
2009 și 2021, folosind următorii termeni de căutare:
„membrană amniotică”, „transplant”, „cornee” și/sau
„conjunctivă”. Au fost colectate înformațiile referitoare
la mecanismele de acțiune și proprietățile MA,
noile indicații clinice ale TMA, precum și considerații
relevante pentru terapiile de viitor.
Rezultate și discuții. MA este un material valoros,
care poate fi utilizat atât proaspăt, cât și crioconservat,
în reconstructia suprafeței oculare, având o
structură histologică similară cu cea a conjunctivei și
o compozitie chimică asemănătoare cu cea a filmului
lacrimal și a umorii apoase. Repetabilitatea, lipsa
intervenției intraoculare și procedura relativ ușoară
fac din TMA o opțiune chirurgicală atractivă. Acesta
s-a dovedit a fi o alternativă bună în multe situații
clinice pentru reconstrucția corneei și conjunctivei, inclusiv arsuri acute, defecte epiteliale persistente
ale corneei și afecțiuni care provoacă cicatrici conjunctivale.
Noile strategii de tratament, precum extinderea
de celule epiteliale limbale in vitro, utilizând
MA ca purtător sau substrat, creează noi abordări
promițătoare de tratament al afecțiunilor oculare.
Aplicațiile fără sutură, cu utilizarea adezivelor de fibrină,
au demonstrat atât eficiența procedurii, cât și
confortul pacientului. Concluzii. TMA se dovedește a fi un instrument
foarte versatil în mâinile oftalmologului, iar
indicațiile pentru utilizarea acestui material se extind
rapid pe măsură ce există o mai bună înțelegere
a proprietăților sale. Cu toate acestea, este importantă
o utilizare judicioasă și o selecție adecvată a
pacientului pentru obținerea rezultatelor optime.
