Summary. Purpose of the presentation: assessment of glaucoma adherence, identification of barriers and ways to overcome them. The
adherence rate is low in glaucoma (40-70%); it is a major factor in the evolution of the disease; low adherence is accompanied
by perimetric progression in glaucoma. The most common factors associated with low adherence are: costs of monitoring for
disease and medication, side effects, duration of treatment, poor health, low confidence of patients in terms of treatment effectiveness,
forgetfulness, physical and mental difficulties that limit the accuracy of administration. Factors associated with
increased adherence: the patient’s belief that treatment is necessary and useful, the use of a small number of drugs (prostaglandin
analogues or beta-blockers), the severity of the disease. We can improve glaucoma treatment adherence in a variety of ways:
offer correct and detailed patient information (including educational materials), simplify the treatment regimen, inform the
patient of possible side effects, incorporate and associate medication with daily activities, the choice of drugs with few and mild
side effects, the use of fixed combinations, modern techniques, such as voice messaging, electronic signalling systems, automatic
monitoring systems attached to the bottle cap. Patient adherence is an essential condition for therapeutic success, and both
education and accountability are very important. Barriers for low glaucoma adherence need to be identified and overcome
through the combined action of physician, patient, family, and health care systems.
Scopul prezentării: evaluarea aderenței în
glaucom, identificarea barierelor și a căilor de ameliorare
a acestora.
Rata aderenței este mică în glaucom (40-70%);
ea reprezintă un factor major în evoluția bolii; o
aderență scăzută se însoțește de progresia perimetrică
în glaucom.
Factorii cei mai frecvenți asociați cu o
aderență scăzută sunt: costurile care vizează
monitorizarea bolii și medicamentele, reacțiile
adverse, durata tratamentului, starea de sănătate
precară, încrederea redusă a pacientului în
ceea ce privește eficacitatea tratamentului, uitarea,
dificultăți fizice și psihice care limitează
acuratețea administrării.
Factori ce se asociază cu o aderență crescută:
convingerea pacientului că tratamentul este necesar
și util, folosirea unui număr redus de medicamente
(analogi prostaglandinici sau betablocante),
severitatea bolii. Putem amelioara aderența în glaucom prin
diverse modalități: informarea corectă și detaliată
a pacientului (inclusiv materiale educaționale), regimul
terapeutic să fie simplificat, pacientul să fie
avizat de posibilele reacții adverse, încorporarea și
asocierea tratamentului medicamentos cu activități
zilnice, alegerea medicamentelor cu reacții adverse
puține și ușoare, folosirea combinațiilor fixe, tehnici
moderne de amintire, precum mesageria vocală,
sisteme electronice de semnalizare, sisteme automate
de monitorizare atașate pe capacul flaconului.
Concluzii. Aderența pacientului este o
condiție esențială pentru succesul terapeutic, iar
educația și responsabilizarea lui sunt importante.
Barierele legate de o aderență scăzută în glaucom
trebuie identificate și depășite prin acțiunea
conjugată a medicului, pacientului, familiei și a sistemelor
de asigurare a sănătății.
