Aderența în glaucomul primitiv cu unghi deschis: bariere și căi de ameliorare

Abstract

Summary. Purpose of the presentation: assessment of glaucoma adherence, identification of barriers and ways to overcome them. The adherence rate is low in glaucoma (40-70%); it is a major factor in the evolution of the disease; low adherence is accompanied by perimetric progression in glaucoma. The most common factors associated with low adherence are: costs of monitoring for disease and medication, side effects, duration of treatment, poor health, low confidence of patients in terms of treatment effectiveness, forgetfulness, physical and mental difficulties that limit the accuracy of administration. Factors associated with increased adherence: the patient’s belief that treatment is necessary and useful, the use of a small number of drugs (prostaglandin analogues or beta-blockers), the severity of the disease. We can improve glaucoma treatment adherence in a variety of ways: offer correct and detailed patient information (including educational materials), simplify the treatment regimen, inform the patient of possible side effects, incorporate and associate medication with daily activities, the choice of drugs with few and mild side effects, the use of fixed combinations, modern techniques, such as voice messaging, electronic signalling systems, automatic monitoring systems attached to the bottle cap. Patient adherence is an essential condition for therapeutic success, and both education and accountability are very important. Barriers for low glaucoma adherence need to be identified and overcome through the combined action of physician, patient, family, and health care systems.

Scopul prezentării: evaluarea aderenței în glaucom, identificarea barierelor și a căilor de ameliorare a acestora. Rata aderenței este mică în glaucom (40-70%); ea reprezintă un factor major în evoluția bolii; o aderență scăzută se însoțește de progresia perimetrică în glaucom. Factorii cei mai frecvenți asociați cu o aderență scăzută sunt: costurile care vizează monitorizarea bolii și medicamentele, reacțiile adverse, durata tratamentului, starea de sănătate precară, încrederea redusă a pacientului în ceea ce privește eficacitatea tratamentului, uitarea, dificultăți fizice și psihice care limitează acuratețea administrării. Factori ce se asociază cu o aderență crescută: convingerea pacientului că tratamentul este necesar și util, folosirea unui număr redus de medicamente (analogi prostaglandinici sau betablocante), severitatea bolii. Putem amelioara aderența în glaucom prin diverse modalități: informarea corectă și detaliată a pacientului (inclusiv materiale educaționale), regimul terapeutic să fie simplificat, pacientul să fie avizat de posibilele reacții adverse, încorporarea și asocierea tratamentului medicamentos cu activități zilnice, alegerea medicamentelor cu reacții adverse puține și ușoare, folosirea combinațiilor fixe, tehnici moderne de amintire, precum mesageria vocală, sisteme electronice de semnalizare, sisteme automate de monitorizare atașate pe capacul flaconului. Concluzii. Aderența pacientului este o condiție esențială pentru succesul terapeutic, iar educația și responsabilizarea lui sunt importante. Barierele legate de o aderență scăzută în glaucom trebuie identificate și depășite prin acțiunea conjugată a medicului, pacientului, familiei și a sistemelor de asigurare a sănătății.