Aspecte clinice la determinarea relației centrice în reabilitări protetice totale

Abstract

Rezumat. Reabilitările protetice totale au ca scop restabilirea formei și funcției ambelor arcade simultan. Se poate de păstrat volumul țesuturilor dure și moi prin armonizarea unităților masticatorii. Aceasta din urmă poate necesita modificarea planului ocluzal pentru restabilirea echilibrulu. Punctul de pornire în practica clinică îl reprezintă relația centrică. Totuși, complexitatea cazurilor clinice și prezența diferitor școli în stomatologia modernă pot adesea deruta medicul practician. Scop. Scopul acestei lucrări este de a analiza și descrie metodele de determinare și înregistrare a relației centrice. Material și metode. Articolul este bazat pe studiul literaturii de specialitate și tratamentul protetic a 9 pacienți cu vârsta cuprinsă între 32 și 67 ani. Paciențiie erau parțial sau total edentați la unul sau ambele maxilare. Cinci pacienți din 9 au fost tratați prin proteze fixe cu suport implantar. Pentru determinarea relației centrice au fost utilizate următoarele metode: 1. Metoda bimanuală după Dowson; 2. Metoda grafică de înregistrare. Rezultate și discuții. Ambele metode necesită tehnică specială, experiență și pacient cooperabil. Manipulările bimanuale nu necesită dispozitive speciale, sunt ieftine și rapid de realizat, însă depind în mare parte de experiența clinicianului. În special sunt greu de realizat la pacienții cu disfuncții musculare. Mai mult ca atât, utilizarea șabloanelor cu borduri de ocluzie poate duce la deplasarea acestora la determinare cu înregistrarea unei poziții greșite. Concluzii. Trasarea arcului gotic și metodele uni/bimanuale sunt unele dintre cele mai eficiente si simple care pot fi aplicate la pacienți fără utilizarea altor dispozitive costisitoare. Totuși lipsa cunoașterii principiilor gnatologice de bază pot duce la determinarea greșită a relației centrice chiar și cu utilizarea celor mai simple metode.

Summary. Full mouth rehabilitation aims to restore the form and function of both arches simultaneously. By harmonizing the units of mastication, one can preserve the remaining hard and soft tissues. This may involve modifying the occlusal plane to re-establish the lost equilibrium. In clinical practice, the starting point of this is the establishment of centric relation. Aim. The aim of this study is to analyse and describe two methods of determining and registering the Centric Relation position in full mouth prosthetic rehabilitation. Material and methods. The study is based on literature analysis and treatment of 9 patients with full mouth prosthetic rehabilitation performed in a multicentric study. Patients’ age varied between 32 and 67 years old. Patients were partially or fully edentulous on one or both jaws. Five patients out of 9 were treated by means of implants. In order to determine the intermaxillary centric position, the following methods have been used: 1. Occlusal rims with uni/bimanual technique, 2. Graphic registration method (intraoral gothic arch tracing) Results. Both methods are technique sensitive, require skilled clinician and cooperative patient. The bimanual manipulation does not require any special device for registration, is cheap and fast but depends on clinician’s skills in mandible repositioning. Especially is hard to perform in patients with muscular imbalance. Moreover, the use of occlusal rims may lead to displacement of the last during the registration which can lead to wrong determination of centric relation. Conclusions. The gothic arch tracing device and bi/unimanual manipulations are one of the simplest methods that could be applied in patients without using expensive devices. However, the lack of understanding of basic principles of gnathology may give a wrong determined centric relation even with most simple techniques.