Introducere
Metodele moderne de tratament implanto-protetic ocupă un loc important în
restaurarea morfo-funcţională a acadelor dentare. În planificarea tratamentului un
facor inprtant îi revine unui examen complex al substratului osos la nivelul implantelor
inserate. În acest scop, la rînd cu ortopantomografia clasica se utilizează
și tomografia computerizată ,care ne permite să stabilim planificarea și prognosticul
viitorului tratament implanto-protetic.Pe lângă cele două principii de bază, la
confecţionarea protezelor fixe pe implante,funcţionalitatea și confortul, o atenţie
deosebită a câștigat cel de-al treilea principiu, estetica.Pentru ca tratamentului implanto-
protetic să fie realizat cu succes este esenţial ca rezultatul final să fie identificat
cu claritate încă înainte de începerea planului de tratament. Deci respectiv
pentru a obţine un rezultat fără cusur,o cerinţăimportantă și indispensabilă este
conlucrarea în echipă (chirurg,protetician, tehnician dentar, asistentă, medic radiolog)
unde toată experienţa participanţilor să se pună în practică.
Edentaţia parţiala reprezinta o forma nozologica de afectare a sistemului stomatognat
care se caracterizează prin dereglarea integritaţii arcadelor dentare.
După datele OMS, la rînd cu celelalte afecţiuni ale aparatului dento-maxilar ,edentaţia
parţială are o fregvenţă de circa 75% în rîndul populaţiei adulte. Gradul de
pronunţare a tabloului clinic este în stricta dependenţă de timpul ce s-a scurs de
la pierderea dinţilor, numarul acestora, marimea breșelor, importanţa acestora în
realizarea funcţiilor sistemului stomatognat.
Medicina din străvechi timpuri e preocupată de tratamentul edentaţiei parţiale,
și,cu toate progresele înregistrate atît știinţifice cît și tehnologice , tratamentul de
reabilitare morfo-funcţională a arcadelor dentare , menţin un grad sporit de dificultate.
Edentaţia parţială este o stare de boală și trebuie abordată în contextul biopsiho-
social în care se plasează fiecare caz în parte . Respectiv conform conceptelor
medicale apare obligaţia de a plasa echilibrarea și dezechilibrarea sistemului
stomatognat în contextul principiului homeostazic al întregului organizm,direct
dependent de determinaţiile bio-psiho-sociale.
Planificarea și realizarea tratamentului corespunzător al edentaţiei parţiale trebuie
să fie în concordanţă cu structura și funcţiile elementelor componente ale
sistemului stomatognat, capacitatea și modul de răspuns al materialelor utilizate
la realizarea lucrarilor protetice fixe, cît și modul lor de adaptare. Din aceste considerente
este necesar de a cunoaște particularităţile cîmpului protetic edentat, a caracteristicilor materialelor care ne stau la dispoziţie,
și tehnicile existente.
Ţinînd cont de interesul crescut al populaţiei pentru
refacera morfo-funcţională a arcadelor dentare,
precum și cresterea exigenţelor estetice faţă de lucrările
protetice, tratamentul protetic pe implante cîștigă
tot mai mult teren, conducînduse de o entitate de sine
stătătoare și oferind posibilitatea selectării unei soluţii
de tratament protetic fix, caracterizată printr-o trensmitere
fiziologică a forţelor masticatorii.
Toate acestea sunt efectuate luînd în consideraţie
condiţiile anatomice , starea igienica,boli generale,
vîrsta pacienţilor, bio-compatibilitatea pusă la evidenţă
pentru beneficierea de un tratament implanto-protetic
eficient și de durata.
Scopul — Studiul particularitaţilor tratamentului
implanto-protetic în edentaţii parţiale.
Material și metode — au fost supuși unui examen
complex și tratamentului proprotetic prin aplicarea
implantelor ,37 de pacienţi ,bărbaţi și femei cu
vîrste cuprinse între 30 -60 ani , cu edentaţii parţiale.
Planul de tratament a presupus aplicarea implanturilor
dentare în două etape chirurgicali, apoi urmând
o încărcare protetică .
În cadrul studiului s-au utilizat următoarele metode
de diagnostic:
• Examenul clinic subiectiv și obiectiv (exobucal
si endobucal)
• Ortopantomografia ce ne oferă posibilitatea
examinării spaţiilor protetice potenţiale, concomitente
a rapoartelor componentelor articulaţiei
temporomandibulare, structura osoasă
și alte zone anatomice importante care au
rapoarte cu dinţii prezenţi pe arcadă ( sinusuri
maxilare,canal mandibular, fose nazale).
• Computer tomografia este metoda imagistică
de elecţie în implantologia orală, deoarece
permite o evaluare tridimensională precisă a
volumului osos, a unor formaţiuni anatomice,
precum și precizarea densităţii osoase.
• Periotest este o metodă matematica de examinare
a stabilitaţii implantului (la pacienţii examinaţi
stabilitatea implantelor varia între -3 și
-6).
• Tehnica modelării diagnostice pe modele de
studiu (Tehnica Wax- up) ne poate evidenţia
problemele existente de formă și aranjare a
dinţilor pe arcadele dentare. Este tehnica prin
care putem arăta pacientului cum va fi viitoarea
lucrare protetică modelată în ceară pe modelul
de studiu. Totodată asigură posibilitatea
de a perfecta relaţiile ocluzale până la tratament.
Pacientul își poate personaliza lucrarea
intervenind asupra formei și dimensiunilor
viitorilor dinţi. La 16 pacienţi sa efectuat amprentarea cumpului
protetic pe implante cu ajutorul lingurilor amprentare
îmchise. S-a utilizat material amprentar siliconic de
adiţie și de condensare, utilizînd respectiv doua tehici
de amprentare : întrun dimp și în doi timpi. Urmind confecţionarea construcţiei protetice fixe cimentate
pe abatmenţi standarţi la 10 pacienţi, și respectiv prin
utilizarea construcţiilor demontabie 6 pacienţi. Construcţiile
protetice fiind metalo-ceramice , utilizind ca
componenta metalica aliaj cr-co si componenta ceramica
Visio line ivoclar , sa recurs la restabilire totala a
fizionomiei cu aplicarea mastii gingivale la necesitate.
Prin urmare la 21 de pacienti sa recurs la amprentarea
cîmpului proteti cu ajutorul lingurilor amprentare
individuale. La amprentare s-au ulizat materiale
siliconice de aditie, si solidarizarea transferurilor cu
jutorul maselor acrilice autopolimerizabile. În cazul
respectiv construcţiile protetice au fost confecţionate
atit pe abatmenţi standarţi cît si abadmenţi costumizaţi
(individuali), utilizînd atit aliajele metalelor cît si
materiale estetice (zirconiu sau Bio-HPP).Construcţiile
au fost agregate prin cimentare, înfiletare și mixt.
La toţi pacienţii sa efectuat controlul radiologic post
tratament.
După finisarea tratamentului pacienţii au fost rechemaţi
repetat la 2 saptamîni, 3 luni, un an , pentru
controlul radiologic , controlul contactelor ocluzale și
igienizare.
Concluzie
Restaurările implanto-purtate reprezintă soluţia
de elecţie în tratamentul protetic al edentaţiilor parţiale,
prin obţinerea rezultatelor ideale morfo-funcţionale,
astfel restabilind funcţiile întregului sistem
stomatognat.
Background: An important element in morphological
and functional restoration of dental arches are
contemporary methods of implant prosthetic treatment.
One of the most valuable factors for treatment
planning is the complex examination of the alveolar
bone status. In this sense, besides classic OPG, a CT
is performed, allowing to plan and predict the future
implant prosthetic treatment success. In addition to
function and comfort, two main principles for prosthetic
restorations on implants, the third one- esthetics
has gained ground in the last years. In order to
obtain a successful dental treatment, it is necessary to
emphasize the final result at an early stage. Another
requirement is synergy and cooperation between
team members- surgeon, prosthodontist, dental technician,
dental assistant and radiologist.
Partial edentation is a medical condition which
affects the stomatognathic system, characterized
by disruption of dental arch integrity. According to
WHO, partial edentation has a frequency of 75%
among adults. The clinical picture extent of manifestation
depends on the time left from teeth loss, size of
edentulous areas, their role in stomatognathic system
functions. Since ancient times, medicine was concerned with
edentulous patient, and despite the technological and
scientific progress, morphological and functional restoration
treatment assumes an increased degree of
difficulty.
Partial edentation is a disease and has to be approached
in a bio-psycho-social context of each particular
case. According to medical concepts, we have
to discuss the equilibrium and disequilibrium of stomatognathic
system in a homeostasis context of the
entire body, dependent on bio-psycho-social determinations.
Planning and execution of a suitable treatment
in partial edentation has to be in conformity to the
structure and function of stomatognathic system elements,
to the properties and adjustment of materials
used to make fixed dentures. Therefore, it is necessary
to understand specific features of the edentulous area,
characteristics of materials used for making dentures
and existing techniques.
The population manifests an increased interest for
morpho-functional restoration of dental arches and
for the esthetic aspect, so the implant prosthetic treatment
gains ground, as it offers the possibility to select
a method of treatment which transfers masticatory
forces in a physiological way.
All these steps are performed according to anatomical
status, dental hygiene, age, bio-compatibility,
in order to provide a long-term, efficient solution.
Purpose: The purpose of this study was to determine
specific features in implant prosthetic treatment
of partial edentation.
Methods and materials: 37 patients, aged 30-60
years, with partial edentation, were subject for examination
and pre prosthetic treatment with implants.
The treatment plan included two stage implantation,
then a prosthetic loading.
The following diagnostic methods were used:
1. Clinical examination- extra-oral and intraoral
exams. 2. OPG- offers the possibility to examine the potential
pre-prosthetic area, the TMJ elements,
bone structure and other important anatomical
zones, related to the remaining teeth- maxillary
sinuses, mandibular canal, nasal cavity.
3. CT- method of choice in oral implantology, as
it allows a 3D evaluation of the bone offer and
bone density and other anatomical structures.
4. Periotest- a mathematical method for implant
stability examination. Patients demonstrated
values between -3 and -6.
5. The wax-up technique- can highlight existent
problems of teeth form and position on dental
arches. This technique allows the patients to
see how their dentures will look like. Also, it
ensures the possibility to adjust occlusal relations,
teeth aspect and dimensions.
Impressions using closed impressions trays with
A-silicone and C-silicone in one and two step techniques
were realized for 16 patients. The fixed dentures
were cement-retained on abutments for 10
patients and screwed for 6 patients. The option was
made for a metal ceramic prosthetic construction,
using as metallic component a Cobalt Chrome alloy,
for the porcelain component Visio Line Ivoclar and
manufacturing a gingival mask, if necessary.
Impressions with individual trays were taken for
the rest of 21 patients, using A-silicone and self-curing
acrylic resin for transfers. Dentures were created
on standard and custom abutments, using metallic
alloys among with esthetic materials- Zirconium or
Bio-HPP. Dentures were fixed by cementation, screwing
and mixed. All patients had taken an X-ray post
treatment.
Recall was made in 2 weeks, 3 months, 1 year for
radiologic examination, review of occlusal contacts
and hygienic check-up.
Conclusion: Implant prosthetic restorations are
a method of choice in partial edentation prosthetic
treatment, demonstrating ideal.
