Rezumat
Au fost selectati si examinati complex 20 pacienti (8b; 12f) cu dizarmonii ocluzale acute şi cronice. Pacientii au fost divizati în două loturi: I-ul
lot — 6 pacienti cu dizarmonii ocluzale, ce au prezentat semne de disfuncţii
temporo-mandibulare; al II-lea lot — 14 pacienţi cu dizarmonii ocluzale
făra semne de disfuncţii temporo-mandibulare.
Examenul clinic al ocluziei dentare ne-a oferit unele date orientative
de dereglări a morfologiei ocluzale. În acest context în cadrul reabilitărilor
ocluzale sunt necesare informaţii suplimentare a statusului ocluzal, care pot
fi obţinute în urma unor investigaţii paraclinice. Îmbinarea unor investigaţii contemporane (studiul modelului în articulator, condilografia; teleradiografia; tomografia computerizată; cefalometria, etc.) au îmbunătăţit esenţial
atât diagnosticul de disfuncţii ocluzale, cât şi posibilităţile de reabilitare.
Aceasta a permis o înregistrare şi o evaluare
mai precisă, prin intermediul unor programe
de analiză sintetică a parametrilor ocluzali.
Pe modele de diagnostic montate în articulatorul adaptabil s-a efectuat modelarea în
ceară a morfologiei ocluzale după tehnica propusă de echipa Slavicek, care ulterior au servit
ca ghid în reabilitarea direcţionată prin tehnici
modificate de restaurare directă.
Summary
20 patients (8 Males and 12 Females) were
selected end examined, who presented acute
and chronic occlusal disharmonies. The patients were divided into two lots: the first lot
— 6 patients with occlusal disharmonies, who
presented signs and symptoms of temporomandibular dysfunctions; the second lot — 14
patients with occlusal disharmonies, but missing those signs.
The clinical examination of dental occlusion gives us some guidance data on morphological occlusal disorders. In this context, in
the occlusal rehabilitation additional data is
necessary, regarding occlusal status, which can
be obtained by paraclinical investigations. The
combination of contemporary diagnostic procedures — condylography, teleradiography,
computer tomography, cephalometry, have
improved the diagnosis of occlusal dysfunctions, as well as the rehabilitation possibilities.
This has allowed for a more accurate recording and evaluation, through some programs for
synthetic analysis of occlusal parameters.
On diagnostic moulds mounted in an adjustable articulator, the occlusal morphology
technique by Slavicek was used, afterwards serving as a guide in directed rehabilitation through
modified techniques of direct restorations.
