Valoarea aplicativă a testului de efort cardiopulmonar după procedurile de revascularizare miocardică

Abstract

Introducere: Testul de efort cardiopulmonar (TECP) este un instrument util pentru aprecierea capacității funcționale după suportarea unor evenimente coronariene acute. Scop: evaluarea capacității de efort prin intermediul TECP la 3 luni după revascularizare miocardică prin by-pass coronarian (B/Pc) sau angioplastie coronariană percutană (PCI). Materiale și metode: Studiu prospectiv care a inclus 114 pacienți (61,0±8,2ani, 89,4%-brbai), divizați în funcție de tipul revascularizării miocardice suportate 3 luni în urmă: B/Pc (40,3%) sau PCI (59,7%). Ecocardiografia și TECP s-au efectuat tuturor subiecților. Rezultate: Frecvența cardiacă (FC) inițial a fost semnificativ mai mare la pacienții postB/Pc. FC maxim atins în timpul efortului fizic a prevalat în grupul post-PCI, iar rezerva FC a fost semnificativ mai mică la bolnavii post-PCI. (Fig. 1.) Consumul de oxigen de vârf (VO2p), precum și VO2p raportat la masa corporal și la efortul efectuat au fost semnificativ superioare la bolnavii postPCI. (Fig.2.) Curba eficienței captării oxigenului (OUES) a înregistrat valori superioare în grupul post-PCI. Concluzii: Deși capacitatea de efort este similară la 3 luni după revascularizarea miocardică prin B/Pc sau PCI, VO2p, VO2/kg, VO2/efortul efectuat și OUES sunt semnificativ mai mari la bolnavii post-PCI.