Acidul acetilsalicilic si infecţia SARS CoV-2

Abstract

Introducere. Infecţia cu virusul SARS-CoV-2 se caracterizează prin coagulopatie, trombocitopenie, hipercitokinemie şi disfuncţie endotelială, condiţii ce cresc riscul de evenimente trombotice si tromboembolice. Datorită proprietăţilor sale antitrombotică, antiinflamatorie şi antivirală, acidul acetilsalicilic (AAS) a fost propus ca un potenţial medicament în terapia SARS CoV-2. Scopul lucrării. Scopul acestui studiu a constat în analiza literaturii cu argumentarea beneficiilor utilizării AAS în terapia pacienţilor cu infecţia SARS-CoV-2. Material şi Metode. Reprezintă o sinteză a circa 50 de articole ştiinţifice publicate pe Pubmed şi Medline pentru evidenţierea mecanismelor şi efectelor AAS, responsabile de efectul benefic la bolnavii cu COVID-19. Rezultate . In funcţie de doză AAS manifestă efect antiagregant (doze mici 75-325 mg/zi), efect analgezic si antipiretic (doze intermediare-650 mg-4 g/zi) şi efect antiinflamator (doze mari^-8 g/zi). Studiile recente au estimat, că AAS datorită proprietăţilor antiagregante şi antiinfamatorii poate influenţa evoluţia infecţiei cu SARS-CoV-2. Acţiunea antiagregantă se datorează acetilării reziduului de serină 530 al COX-1 cu inhibarea ireversibilă a acesteia si sintezei prostaglandinei H2, substrat al tromboxan-A-sintazei pentru producerea si eliberarea tromboxanului A2 cu reducerea activării şi agregării trombocitelor, spasmului vascular şi proliferării musculaturii netede. Concomitent AAS poate determina reducerea generării de trombine, inhibarea activării factorului XIII, creşterea permeabilităţii şi modificarea structurii cheagului de fibrină, intensificarea fibrinolizei prin acetalizarea fibrinogenului şi fibrinei. AAS poate determina beneficii la pacienţii cu COVID -19 datorită acţiunii antiinflamatoare prin: împiedicarea biosintezei prostanoizilor şi efectul lor inflamator diminuarea expresiei COX-2, indusă de citokine inflamatorii, hormoni şi factori de creştere; interferarea cu imunitatea înnăscută prin inhibarea producţiei de tromboxan A2 cu dereglarea interacţiunii trombocite- celulele polimorfonucleare şi migrarea lor în zonele de inflamaţie (doze mici); inhibarea aderenţei şi migrării leucocitelor prin stimularea sintezei 15 -epi-lipoxinei A4; alterarea biosintezei prostaglandinelor şi tromboxanului cu influenţarea diferitor căi celulare implicate în răspunsul inflamator (factorul nuclear-kappa B); efectul antioxidant prin inducerea hemoxigenazei-1 în timpul stărilor inflamatorii; acetilarea nespecifică a altor proteine, reglarea genelor prin acetilarea histonelor (concentraţii mai mari şi perioade mai lungi); acetilarea nitric oxid sintazei endotelială cu eliberarea de oxid nitric ce menţine homeostazia vasculară. Studiu de cohortă observaţional retrospectiv realizat de Chow si colab.: Pacienţii cărora li sj ja administrat acid acetilsalicilic au avut un risc redus de ventilaţie mecanică, internare la terapie intensivă (UTI) si mortalitate în spital. Concluzii. Datorită mecanismelor multiple de protecţie a ţesuturilor AAC poate avea un potenţial neexplorat de a trata/preveni complicaţiile COVID-19. Acidul acetilsalicilic, în dozele recomandate ca antiagregant poate inhiba tromboembolismul arterial prin acetilarea ireversibilă a macromoleculelor şi proteinelor implicate în agregarea plachetară, în procesul inflamator si disfuncţia endotelială.