Sindromul Wellens. Prezentare de caz clinic

Abstract

Introducere. Sindromul Wellens (SW) descrie un pattern electrocardiografie (ECG) caracterizat prin unde T anormale în derivaţiile V2 şi V3 (poate implica toate derivaţiile precordiale) cu prezenţa undelor T bifazice cu porţiunea iniţială pozitivă, ulterior negativă (tip A) sau cu unde T complet inversate, adânci (tip B). Tipul A se întâlneşte în aproximativ 25 % de cazuri, iar tipul B în aproximativ 75 %. Aceste schimbări ECG apar ca urmare a ocluziei proximale severe sau critice de arteră descendentă anterioară. SW este considerat o stare de preinfact şi fără tratament promt, medicamentos şi invaziv va evalua în câteva zile sau săptămâni spre un infarct miocardic de perete anterior extins al VS. Prevalenţa exactă nu se cunoaşte, întrucât există puţine studii, dar conform analizei efectuate de Dr. Wellens şi colegii săi, acest pattern ECG a fost prezent de la 14% până la 18% din pacienţi internaţi cu angină instabilă. La internare persoanele deobicei nu prezintă dureri. Un studiu prospectiv a demonstrat că numai 12% din pacienţi cu SW au enzimele cardiace uşor elevate (şi atunci nu depăşesc 2 norme), în restul cazurilor ele fiind normale.

Testul de efort la aceşti pacienţi nu este recomandat. Dacă există orice suspiciune, atunci vor fi utilizate criteriile diagnostice, clinice şi paraclinice, în combinaţie cu alte investigaţii imagistice disponibile.

Scopul lucrării. Familiarizarea medicilor cu un caz nu într-u totul tipic de manifestare ECG a SW. Materiale ți metode. Datele anamnestice şi clinice au fost colectate. Au fost efectuate investigaţii paraclinice şi imagistice: ECG, analiza generală a sângelui, analiza biochimică, ecocardiografia(EcoCG), coronaroangiografia (CAG). Concluzii. Pacienta anterior nu era cunoscută cu patologia arterelor coronare. Motivul adresării la o altă instituţie a fost determinată de o stare sincopală ce a fost precedată de un stres psihoemoţional, urmat de palpitaţii cardiace foart puternice, senzaţie de presiune retrosternală şi precordială, suportată cjr 3 zile anterior internării. Din cauza modificărilor depistate, a fost de urgenţă direcţionată la instituţia noastră. In baza anamnesticului şi modifaţtforfîCG s-a suspectat: Cardiomiopatia Takatsubo (CMPT), patologie acută ca urmare a creşterii presiunii intracerebrale (unde/T eerebj*fle), hipokaliemie şi Sindromul Wellens. Interesant este fapnn că modificările ECG se extind la toate derivaţiile, ceea ce nu este tipic pentru SW conform criteriilor de diagnostic, astfel primele 3 nosologii pâUar fi mai potrivite. Examenul ecocardiografic şi analizele de laborator, exlud din diagnosticul de lucru: CMPT şi hipokaliemia, iar consultaţia medicului neurolog pe cea neurologică. Astfel la acel moment cel mai fezabil diagnostic rămăse SW şi CAG ne-a confirmat suspecţia.

In baza celor relatate considerăm că necesitatea familiarizării cu acest sindrom, recunoaşterea precoce a manifestărilor ECG şi abordarea multidisciplinară, reprezintă obiective majore şi sunt esenţiali în reducerea mortalităţii şi morbidiţăţii la aceşti pacienţi.